Aglomerație, lume multă, oameni dornici să afle mai multe amănunte despre noua carte a scriitorului Octavian Soviany. Ei bine, ieri seară, la librăria Dalles, a avut loc lansarea romanului Viața lui Kostas Venetis în prezența autorului Octavian Soviany alături de care s-au aflat: Nora Iuga, Dragoș Butuzea, Radu Aldulescu, Nicolae Barna. Regizorul Marcel Țop, prieten al autorului, a fost și el prezent la lansare.
La granița dintre real și imaginar, evenimentul a fost surprinzător prin faptul că a avut o prezență neașteptată, însuși Kostas Venetis trecând pe acolo, în carne și oase, aducând cu el parfumul secolului XIX. Paginile cărții și misterul ce trona în jurul cărții, au prins viața prin intermediul personajului, pus în scenă de regizorul Marcel Țop.
Octavian Soviany pare interesat să afle care este părerea despre autor a adevaratului Kostas Venetis, cel descoperit de Nora Iuga sub piatra funerară: „Eram la Berlin, pasii mă purtau pe niste strazi singuratice, am intrat într-un cimitir, mergând printre morminte am dat peste o piatra funerară pe care scria Kostas Venetis. Numele mi s-a părut straniu, un nume cu o încărcătură poetică, mi-am dat seama că pot să scriu despre acest om…”
Cine este Kostas Venetis? Kostas Venetis este un aventurier de origine greacă, un invertit cu un destin neobisnuit. Tânărul Kostas Venetis, care ucenicește în anii copilariei într-o mânăstire din Grecia de la sfârsitul secolului al XIX-lea, cunoaște o spectaculoasă schimbare la față: invertit demonic, străbate spații dintre cele mai variate – cunoaște mizeria și fascinația Istanbulului, pitorescul unui București ce amintește de atmosfera din romanele lui Eugen Barbu, efervescența Parisului revoluționar, splendoarea Vienei, melancolia Veneției, mișcându-se prin felurite medii, de la pegra tavernelor la cercurile nobiliare.
„Am conviețuit șapte ani. Apoi a devenit o umbră care s-a furișat în paginile romanului Textele de la Monte Negro și în câteva din poemele mele. Uneori mi s-a părut că îl zăresc, cu pălăria lui neagră trasă pe ochi, prin fumul gros de țigară din nu mai știu ce loc de pierzanie bucureștean, la ore de noapte târzii; ba într-un rând, chiar mi-a aratat unul din vestitele sale numere de iluzionism. Astfel că umbra s-a făcut încet-încet trup, iar după aceea poveste. Am scris șapte ani la această istorie, întrerupând și reluând, ca într-o relație în care nu ești sigur de celălalt și, de la un punct încolo, nici de tine însuți. Am fost mereu chinuit de gândul că nu voi izbuti să-i duc povestea la bun sfârșit. Iar atunci când deveneam tot mai conștient de puținătatea puterilor mele de romancier, mi se năzărea că-i aud râsul sarcastic, confirmându-mi lipsa harurilor de povestaș și recomandându-mi parcă să mă apuc de grădinărit sau de contabilitate. Ceea ce public acum e doar începutul unei povești, căreia mă întreb dacă o sa-i dau vreodată de capăt. Și mă mai întreb, de asemenea, la fel ca unul dintre personajele acestei hagiografii: oare ce s-ar fi ales de mine dacă nu l-aș fi întâlnit niciodată pe Kostas Venetis?” (Octavian Soviany)
Prezent la lansare, Radu Aldulescu afirmă că „Viața lui Kostas Venetis” este o carte excepțională, care transcede istoria. Secolul XIX în care se desfasoară acțiunea este ca preambul al răului care abia incepe, autorul invaluind atât de bine lumea ficțională, oferind o mai bună revelație a epocii decât orice alt document.
„Roman thriller, captivant, surprinzător, însoțit de plăcerea parcurgerii. Se încadreaza în lumea reală.” Nicolae Barna
„Uluitor, mormântul lui Kostas Venetis a dispărut!”
Prietenă cu autorul, Nora Iuga mărturisește că Octavian Soviany este cel mai complet scriitor al literaturii noastre, un mare jucător de cuvinte, despre care afirmă că „ar putea să scrie despre toate locurile din lume, fără să fie acolo”. Extrem de legată de personaj, cu o seară în urmă, Nora Iuga s-a gândit să-i scrie o scrisoare lui Kostas Venetis, mărturisindu-i în aceasta, admirația și felul în care și-l închipuia, dacă ar fi fost în viață. „Dă-i-l pe Kostas lui Octavian Soviany și i se va împlini voia de a învia. Cetățean al Infernului, de un an jumătate ai dispărut, nu te mai afli printre morti! Mormântul tău a disparut.”
O carte tulburătoare, un personaj real dar totuși imaginar, un scriitor de excepție. Autorul este într-o permanentă relație cu personajul, marturisind cum Kostas Venetis nu este un personaj imoral, este un fatalist care confirmă că “răul și binele vin de la Dumnezeu”.