In aceasta saptamana, in colectia “Document” a Editurii Polirom va aparea volumul “Eu, fiul lor. Dosar de securitate” de Dorin Tudoran. Volumul reprezinta o selectie din documentele de urmarire informativa a lui Dorin Tudoran din perioada 1976-1986. Desi, oficial, lui Dorin Tudoran i s-a deschis dosar de urmarire informativa in 1982, cele 9.852 de file recuperate din dosarul sau de Securitate indica faptul ca era urmarit informativ inca din anul 1976, cand apare si prima transcriere a unei convorbiri telefonice.
“Aparitia unei carti nu poate fi decat un prilej de bucurie pentru autorul ei. Cum nu eu am scris aceasta carte, ci ea m-a scris pe mine, ma intreb cat de mult se vor bucura de aparitia acestui volum multiplii lui autori, fosti de toate felurile: inalti ofiteri de Securitate si Militie, inalti demnitari de Stat si de Partid, turnatori frenetici, surse surescitate, rezidenti ai Securitatii in presa si cultura si, sa nu uit, armata cu mult mai mare decat vom dori sa recunoastem vreodata, a celor numiti „persoane de sprijin”. Daca exista o raza de lumina in acest morman de mizerie ea este data de semnele ca pana si atunci au existat prietenie, onoare, ba chiar si solidaritate.
Documente de felul acesta ii pot face pe cei mai tineri sa nu asculte la vorbele celor mai batrani („tine minte/cinci cuvinte/e mai rau ca inainte”) si pe noi toti sa intelegem ca, daca va fi intr-o zi la fel ca inainte, totul ni se datoreaza. La urma urmelor, suntem ce sunt optiunile, alegerile noastre. N-ar fi rau sa redevenim un popor si sa nu ne lasam transformati definitiv intr-o haita sau turma de… persoane de sprijin.”, a declarat Dorin Tudoran.
„Dosarul de Securitate nu este un titlu de noblete postcomunist, ci oglinda deformata a persecutiei intreprinse de un regim comunist prin politia sa politica. Dorin Tudoran a fost unul dintre primii scriitori care au adoptat o atitudine critica fata de politica culturala a PCR. Cu timpul, pozitia lui s-a radicalizat, critica vizand sistemul in ansamblul sau. O marturie cutremuratoare a infernului pe care Dorin Tudoran l-a trait incepand cu jumatatea anilor ’70, cand este pus sub urmarire de Securitate.” , a scris Radu Ioanid pe coperta a patra.
„Trebuie sa recunosc ca mi-a facut pur si simplu rau lectura celor 500 de pagini de rapoarte (si de filaj), note, inregistrari, fotografii, sinteze, adresate de ofiteri de Securitate superiorilor lor ierarhici, precum si planuri de masuri scornite de mintile celor din urma si, nu in ultimul rand, «turnatorii» si alte inestimabile contributii ale, vai, colegilor nostri de breasla. Nu mi-am tradat principiile, nici prietenul. Daca asta l-a ajutat si in ce masura in batalia lui (caci batalie pe viata si pe moarte a fost) cu Securitatea, asta v-o poate spune el, Dorin Tudoran.” (Nicolae Manolescu)
„Aceasta carte masiva aduna numai o mica parte din cele peste 10.000 de file din dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran, unul din putinii nostri disidenti autentici si «pana la capat». Nu e totul, dar e destul pentru a documenta nu doar curajul si caracterul «obiectivului», ci si «teoria si metodologia» de lucru a sinistrei institutii. Din pacate, cartea mai pune in lumina si slabiciunile, lasitatile si tradarile celor de langa noi, uneori, aparent, foarte aproape de noi!” (Liviu Antonesei)
„Securitatea a strans cu sarg, ca un google demonic, barfe, intrigi, mizerie umana, minciuni, deturnari. O carte despre Tudoran care nu e scrisa de Tudoran, ci de o voce colectiva alcatuita din «surse», ofiteri, interceptari, filari. Toti cei care s-au zbatut pentru o viata normala apar in acest dosar ca niste spectre, ca niste aberatii ale sistemului. Culmea e ca tot Securitatea era singura care ne putea lasa un portret atat de autentic si de puternic al unui cetatean roman (unul dintre foarte putinii) care nu s-a lasat calcat in picioare.” (Costi Rogozanu)