În cadrul colaborării cu mine, elefant.ro mă seduce și mă leagă de catargul lecturii ca pe un Ulise coruptibil, trimițându-mi teancuri de cărți pe care le ierarhizez și le re-ierarhizez cu febrilitate.
De data asta mi s-au lipit de mână două cărți, cerându-se una pe alta precum yin și yang: Planetarium, integrala Science Fiction & Fantasy a lui Cristian Tudor Popescu și Fizica imposibilului a lui Michio Kaku.
Să vă povestesc cum s-a întâmplat: întâi am zărit cartea lui CTP, Jurnalistul, iar asta m-a făcut să mă întreb: Cum o fi mângâind renumitul jurnalist o pisică? Dar papucii lui de casă, oare cum arată? Se leagă în vreun fel critica lui ascuțită de conștientizarea ascuțimii nasului pe care îl are sau mai degrabă rezultă din relația lui cu grupul de colegi din facultate, mereu preocupați de lucruri ieftine? După renumitul exemplu al lui Yalom, cel care a pătruns în biografiile clasicilor psihanalizei pentru a le înțelege doctrinele, mă simțeam tentat să investighez viața acestui om deosebit, pentru a-i înțelege scrisul. Și nu era vorba despre orice scris, era vorba de SF aici! Simțeam cum mă întinerește domeniul, mă ducea ecmnestic spre poeziile SF pe care le scriam pentru ziarul studențesc din Târgu Mureș… Oare acest maestru al imaginației simte nevoia să reîntregească un Gestalt al științei sau urmărește încă din 1987 (când a apărut ediția princeps a Planetariumului) să dea o replică fantastică fiecărei mari descoperiri?
Ei bine, ăsta a fost momentul în care mi-a sărit în față Fizica Imposibilului! Michio Kaku este un invers al lui Cristian Tudor Popescu, un omolog orientat către posibil și imposibil în știință. Profesor la The City University New York, Michio Kaku este un om de știință arhi-cunoscut în Statele Unite. Părinte al teoriei String la un capăt al personalității sale și om de radio care explică știința pe înțelesul americanului de rând la celălalt, el este cel care m-a ajutat să actualizez în câteva zile cunoștințele mele despre fizica zilelor noastre. M-am trezit că, pe parcursul a doar câțiva ani din viața mea, s-a trecut de la science fiction la realitate științifică palpabilă. Nu știam că astăzi se pot confecționa materiale care te fac invizibil, nici că pot deja să primesc informații din viitor prin intermediul undei avansate din spectrul luminii, că în picturile lui Picasso se întrevede a patra dimensiune spațială…
… Și iar am citit din Planetarium, o culegere de nuvele SF care în cam 200 de pagini mi-l arată pe CTP ca pe un puzzle de gânduri nebunești care trebuiau neapărat secretate: Cassargoz e un joc al minții cu vânători virtuale în care și tu ai putea pica oricând, victimă a propriei atitudini de prădător; Flash back poate fi o fugă a autorului din teama de cancer, soluții fantastice și nemulțumitoare se conturează aici; în Mutu’ Prostu’, câinele nostru ipoteza lui CTP este foarte apropiată de cazuri medicale reale de progerie (o afecțiune a copilului îmbătrânit precoce) cărora le este adăugată o neverosimilă accelerare a dezvoltării inteligenței. Pe ici, pe colo, apar fragmente verbalizate din filme văzute sau nevăzute, cum ar fi acest pasaj din Pithya: „Ca un satelit cu orbită neregulată, vârful roșu al țigării traversează silueta decupată în fundal”. Tot descrierile filmografice ne ajută să deducem disprețul pe care îl are autorul cu privire la tehnica avansată pe care ar trebui să o găsim în genul SF: „E un tip de SRX fabricat prin procedeul depunerilor biotice pe schelet metaloplastic….Arată ca un manechin din vitrina unui magazin de vechituri”.
Michio Kaku mi-a venit ca orice japonez educat în California să facă ordine în acest bazar al lui CTP: a împărțit imposibilul în trei categorii: cele din categoria I (cum ar fi telepatia, invizibilitatea, extratereștrii, antimateria), imposibilități de clasa a II – a, precum călătoria în timp și universurile paralele și imposibilități de clasa a III – a, cele mai improbabile, cum ar fi precogniția și perpetuum mobile.
Așa mi-am dat seama că, în timp ce noi dormim și visăm Fiction, Science avansează și transformă imposibilitățile din clasa I în realități tehnologice.
Aaaah…, știți de unde vine simbolul Apple, cu mărul mușcat într-o parte?