RECONCILIEREA
Islamul, Democraţia şi Occidentul
de Benazir Bhutto
320 pag. Editura Rao. 39.99 lei
În noua sa carte, Reconcilierea (Reconciliation), pe care a terminat-o cu câteva zile înainte să fie ucisă, Bhutto îşi prezintă viziunea despre Islam ca „religie deschisă, pluralistă şi tolerantă“, despre care spune că a fost deturnată de extremişti. Autoarea se declară convinsă că Islamul şi Occidentul nu trebuie să se plaseze pe un curs conflictual, care să ducă la o „ciocnire a civilizaţiilor“.
„Dacă viaţa lui Bhutto seamănă cu o tragedie greacă, fostul premier pakistanez a fost totuşi un politician modern, iar cartea pe care a scris-o e parţial un manifest, parţial fantezie, parţia istorie selectivă şi parţial analiză de examen. Reconcilierea o arată pe Benazir Bhutto în diferitele ipostaze cunoscute publicului occidental sau pakistanez: campioană la dezbaterile de la Oxford, care are tendinţa să-i citeze pe Spengler şi pe T.S. Eliot în sprijinul propriilor argumente, organizatoare iscusită de campanii, care ştie să-şi dramatizeze bine situaţia, care se pricepe să-i farmece pe membrii elitei politice de la Washington, dar şi pe săracii lipsiţi de drepturi din Pakistan, pe care s-a jurat să-i reprezinte, şi totodată o moştenitoare fermă a legatului politic al tatălui său“, spune criticul literar Michiko Kakutani în suplimentul Book Review al NYT. În Reconcilierea, Bhutto scrie: „În ziua arestării tatălui meu, m-am transformat din fată în femeie. El avea să mă călăuzească în următorii doi ani, prevenindu-mă să-mi păstrez concentrarea şi angajamentul şi să nu devin înverşunată. În ziua execuţiei lui, am înţeles că viaţa mea urma să fie Pakistanul şi am acceptat rolul de a conduce partidul tatălui meu şi moştenirea lăsată de el“.
Bhutto susţine în această carte că dictatura duce la extremism şi că democraţiile – aici seamănă cu preşedintele Bush – „nu intră în război cu alte democraţii“ şi „nu devin state care sponsorizează terorismul“. Autoarea citează pasaje din Coran în sprijinul argumentului său că Islamul propovăduieşte toleranţa şi pluralismul.
În mare parte, Reconcilierea constă în lecţii de istorie, oferite prin prisma perspectivei singulare a lui Bhutto, despre interpretările contradictorii ale doctrinei islamice, despre schisma dintre şiiţi şi suniţi şi despre moştenirea debilă a colonialismului occidental în Orientul Mijlociu. Autoarea mai spune că, dacă SUA n-ar fi folosit Afganistanul doar ca pe „un instrument pentru a declanşa implozia Uniunii Sovietice“, pentru ca apoi să-l abandoneze, istoria întregii regiuni ar fi putut fi alta. Totodată, consideră că Irakul e „un bucluc pentru Occident şi o tragedie imensă şi neîncetată pentru poporul“ acelei ţări – un „război colonial într-o epocă postcolonială“ din care America nu se poate retrage.