Nu știu câți dintre noi au citit Biblia de la un capăt la altul, sau măcar Noul Testament. Nu sunt texte asupra cărora să te apleci de bunăvoie, dacă nu ai o nevoie spirituală, dacă nu e nici un gol de umplut în suflet. Evangheliile gnostice sunt texte de mare importanță pentru cei care vor să cunoască începuturile creștinismului.
Dintotdeauna a existat ideea că Evangheliile consacrate, incluse în Noul Testament, nu sunt toate textele esențiale care stau la temelia creștinismului. Iar teoria aceasta – susținută de unii, contestată de alții – și-a găsit corespondent în realitate abia în secolul trecut. În 1945, la Nag Hammadi, în Egipt, au fost descoperite 52 de texte evanghelice secrete, care au pus pe jar deopotrivă lumea academică și pe cea religioasă. Volumul de față cuprinde cinci texte gnostice de primă importanță: Evanghelia Adevărului, Evanghelia după Filip, Evanghelia Egiptenilor, Evanghelia după Maria și Evanghelia după Toma.
Evanghelia Adevărului, descoperită între manuscrisele de la Nag Hammadi în 1945, este o meditație gnostic-creștină pe tema mântuirii și a cunoașterii lui Dumnezeu, fiindu-i atribuită lui Valentin, fondatorul sectei omonime și a celei mai mari școli de gândire gnostică din secolul al II-lea. Conform acestei scrieri, Dumnezeu nu a creat materia, nici nu a cauzat ignoranța ori suferința. Păcatele lumii, greșelile fiecăruia dintre noi și duhul fiecăruia trec prin ignoranță, întunecime și necunoaștere. Mântuirea este o opțiune pentru fiecare, și ea vine 
prin cunoaștere: „Dacă cineva are cunoașterea, acela este dintru înalt. Dacă este chemat, el aude, răspunde și se întoarce spre Cel care l-a chemat, și urcă spre El. (…) Căci cel care are cunoașterea în acest chip știe de unde vine unde merge“.
Evanghelia după Filip este o colecție de 100 de afirmații teologice, pe teme universale: etică, metafizică, sfințenie, parabole, polemici. Este, se pare, o compilație făcută de urmașii școlii gnostice a lui Valentin, cu un autor pseudoepigraf, Filip Apostolul, care însă îi atribuie lui Iisus fapte și vorbe diferite de cele consemnate în Noul Testament. „Credința primește, dragostea dăruiește. Nimeni nu va putea primi ceva fără credință. Nimeni nu va putea dărui fără dragoste. Și fiindcă astfel stau lucrurile, pentru ca noi într-adevăr să primim, credem, iar pentru a putea iubi, dăruim, căci dacă cineva dăruiește fără dragoste, nu dobândește nici un câștig de pe urma darului său“.
Evanghelia Egiptenilor este un tratat ezoteric descoperit în două versiuni, diferite ca vocabular și stil, între tratatele de la Nag Hammadi. Pretinsul autor este cerescul Set, documentul datând din jurul anului 350; adevăratul autor a rămas necunoscut. Descrie istoria mântuirii, așa cum era văzută de gnosticii setieni, iar finalul se referă la un ritual de botez.
Evanghelia după Maria nu face parte din lotul de documente descoperit în 1945, a fost găsită mai devreme, în 1896, tot în Egipt. Este atribuită Mariei Magdalena și este scrisă sub forma unui dialog între ea și apostoli, pentru revelarea învățăturilor lui Hristos, încheindu-se cu o dispută generată de Petru și Andrei privind credibilitatea vorbelor femeii. „Soră, noi știm că Mântuitorul te-a iubit mai mult decât pe toate celelalte femei. Spune-ne nouă vorbele Mântuitorului, pe care tu ți le amintești, și pe care tu le cunoști, dar pe care noi nu le-am auzit“, îi spune Petru, dar apoi îi contestă spusele.
Evanghelia după Toma este una dintre cele mai citate și mai dezbătute lucrări; cuprinde 114 logii despre învățătura secretă a lui Hristos, fiindu-i atribuită apostolului Toma: „Iisus a spus: Dacă dezvăluiți ceea ce este înlăuntrul vostru, aceasta vă va mântui. Dacă sunteți lipsiți de aceasta întru voi, ceea ce vă lipsește vă va ucide. (…) Eu sunt lumina ce este deasupra tuturor. Eu sut Totul. Din Mine Totul s-a ivit și întru Mine se întoarce. Despicați un lemn și Eu sunt acolo. Ridicați piatra și acolo mă veți afla“.