Mulți au spus ca Mr. Peanut e o carte care atacă instituția matrimonială, alții că instigă la nevastocid și încurajează paranoia masculină…dar după mine e doar un roman bun, care merită citit indiferent de statutul marital și de anii petrecuți în cuplu sau în afara lui. Iar acest interviu, acordat de Adam Ross în exclusivitate pentru BookMag, vă va dezvălui secretele din spatele creației unei opere literare cu ADN de clasic.
Stephen King a descris cartea dumneavoastră, înainte de lansare, drep „cea mai fascinantă privire asupra zonelor întunecate ale mariajului, de la Cui i-e frică de Virginia Woolf încoace“. Cum ați primit acest compliment de la părintele genului horror?
Prima reacție a fost de mare bucurie, pentru că aprecierea era neașteptată și nesolicitată. A apărut la rubrica What I’m Reading Now din Entertainment Weekly, o publicație foarte citită în Statele Unite. Un prieten, care a pus mâna pe unul dintre primele exemplare ale revistei, m-a sunat și mi-a spus despre asta. El o citise înainte să o vadă publisherul meu. Acum, că am avut un an la dispoziție, am decodat că Mr. Peanut descrie foarte intens teribilul sentiment de a fi singur într-o relație, cred că aceasta este expresia supremă a singurătății.
Ați început cartea în 1995 și ați publicat-o în 2010. Cum s-a schimbat ea în decursul celor 15 ani?
S-a schimbat mult și ar dura pagini întregi să descriem aceste metamorfoze, dar cele mai importante au fost două. Prima a fost când am dat peste cazul de crimă al Dr. Sam Sheppard. În draftul inițial, erau doi detectivi care îl interogau pe suspectul David Pepin; unul credea că fiecare suspect e vinovat până la dovedirea vinovăției, iar celălalt că fiecare suspect e nevinovat până la dovedirea vinovăției. Era prea didactic. Apare Dr. Sam Sheppard, un bărbat care a fost atât condamnat cât și exonerat de vină pentru uciderea soției sale — Eminența Cenușie Perfectă a Căsătoriei. Am insinuat foarte abil acest personaj în trecutul lui David și al lui Alice și am explorat cele mai grotești aspecte ale unei insitituții pe care adesea o vedem romanțată.
A doua metamorfoză a fost dezvoltarea personajului David ca designer de jocuri video. David este obsedat de operele de artă ale lui M.C. Escher, iar cel mai de succes joc video al său, Escher Exit, folosește un mediu escherian. Așa am ajuns să fiu convins de necesitatea introducerii unor coduri-aluzii și personaje gen Hitchcock și să dau romanului forma benzii lui Mobius, de care Escher era obsedat.
Premisa cărții – moartea unei femei din cauza ingerării unor alune – este absurdă și tragică, în același timp. Știu că a existat un eveniment în trecut care a generat ideea acestui roman. Vă rog, dați-ne mai multe detalii.
E chiar fascinant. În vara lui 1995, tatăl meu mi-a povestit despre sinuciderea suspectă a unei verișoare, o femeie care suferea de trei afecțiuni teribile: o boală tiroidiană, care o transformase într-o obeză, o depresie acută cu care se luptase toată viața și o alergie la alune. Conform soțului ei, singurul martor la sinucidere, într-o zi când el s-a întors de la serviciu a găsit-o stând la masa din bucătărie, având în față o farfurie cu alune. El susține că au început să se certe și în toiul scandalului ea a luat un pumn de alune și și l-a îndesat în gură. Avusese grijă înainte să ascundă antidotul.
Am fost atât de impresionat de această poveste încât am scris dintr-un foc primele trei capitole ale cărții. Sunt cele pe care le-ați citit deja în roman. Dar apoi am fost forțat să mă opresc, deoarece mă băgasem în ceva ce nu înțelegeam pe de-a-ntregul.
Ne schimbă mariajul felul de a gândi și comportamentul, de-a lungul anilor?
Cred că da, în bine sau în rău. În rău, poate să deformeze oamenii, să-i facă mai răi în mod gratuit și intoleranți; în bine…opusul. Mr. Peanut este despre aceste schimbări dinamice pe care le suportă oamenii în timp și despre cum riscăm să ne pierdem unul de celălalt în cursul acestor transformări.
Credeți că statutul marital al cititorilor le afectează percepția asupra acestei cărți?
De curând, o cititoare mi-a povestit cum ea și prietenele ei au citit cartea. Dacă mariajele lor erau bine mersi, cartea le-a făcut să-și aprecieze mai mult partenerii; dacă nu, le sporea furia. Pe mine mă încântă fiecare dintre reacții, pentru că am convingerea că literatura trebuie să ne pună emoțiile la încercare și să ne ascută simțurile.
Mr. Peanut include povestea reală a lui Sam Sheppard, medicul acuzat de uciderea soției sale în anii 50. V-ați documentat foarte mult pentru această carte. Cât a fost de dificil să uniți toate piesele importante ale narațiunii?
Culmea, nu a fost dificil. Documentarea a fost fascinantă, mi-a luat mult timp și a fost de-a dreptul epuizant să absorb atâta informație și să o trec prin filtrul imaginației, dar după ce această fază s-a încheiat am simțit o extraordinară libertate creativă și cred că aș fi putut scrie despre acest subiect la nesfârșit. Subliniez însă că e necesară foarte multă documentare pentru ca un scriitor să ajungă să se simtă confortabil și liber să scrie ce vrea despre personaje istorice.
De asemenea, Hitchcock și filmele sale apar pregnant în Mr. Peanut și invită la lecturi multiple ale cărții. Cum ați devenit pasionat de filmele lui Hitchcock?
Ajungem la aspectul autobiografic al cărții mele: la fel ca David și Alice, eu și soția mea Beth ne-am cunoscut la o prelegere despre Hitchcock, ținută de Richard Dillard, care apare ca Dr. Otto în roman. Citiți cea mai frumoasă amintire a mea despre prima întâlnire cu Beth și despre prelegerea lui Dillard. Cursul acela a fost începutul unei decade în care am fost obsedat de opera lui Hitchcock, iar romanul este înțesat de personajele lui Hitchcock și de aluzii la ele, precum și de costume, scene și motive care se intersectează de-a lungul narațiunii. Acest aspect al construcției narative explică oarecum de ce a durat atât de mult până să îl termin. Și a rămas neexplorat de criticii mei. Sper ca într-o zi un student de la vreo universitate să decodeze acest roman și să scrie o dizertație de doctorat, pentru că este de-a dreptul ezoteric.
Explicați-ne puțin legătura dintre banda lui Mobius și operele lui M.C. Escher și cum au influențat acestea structura romanului Mr. Peanut.
Banda lui Mobius are o singură față și o singură margine; seamănă oarecum cu simbol universal al reciclării. Uitați-vă în imaginea aceasta și veți vedea că este simbolul perfect al căsătoriei: ne unim destinele, ceea ce presupune că trebuie să mergem pe aceeași parte a benzii tot timpul, dar în timpul crizelor maritale ajungem pe părți diferite. Am vrut ca această carte să aibă o formă asemănătoare, pentru că o altă trăsătură a căsătoriei este că pare circulară din punct de vedere al schimbărilor emoționale: ne iubim și ne lovim periodic de aceleași probleme. Escher, cum am spus, are mai multe imagini cunoscute care o folosesc, precum Ants on a Mobius Band II — care pentru mine seamănă cu o alună.
La fel, Escher folosea în mod regulat imagini intercalate, unde un înger calcă pe urmele unui demon și la fel și în romanul meu personajele ajung să se intersecteze. Un indiciu pentru toți cititorii cărții: uitați-vă la pictura lui Escher, Encounter. Este codul sursă al romanului.
Ce ați vrea să-și amintească oamenii după lectura acestei cărți?
Dacă sunt căsătoriți sau au o relație, sper să devină mai atenți la partenerul de viață, pentru că întotdeauna suntem în pericol de a-i pierde din vedere pe cei de alături, iar acesta este începutul căderii într-un haos moral.
Puteți face o listă a cărților care v-au influențat ca scriitor?
Și aici am avea nevoie de pagini întregi, pentru cu sunt un cititor vorace. Pot să vă spun că în perioada în care scriam Mr. Peanut am fost impresionat de Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera și Orașele invizibile de Italo Calvino.
Derulăm o campanie națională de încurajare a lecturii în rândul copiilor și tinerilor. Aveți un mesaj pentru ei sau niște recomandări de lectură?
Cărțile care mi-au aprins imaginația au fost cele din seria Dune de Frank Herbert, care sunt interesante, tulburătoare și, în ciuda faptului că se referă la războaie intergalactice pentru resurse limitate, sunt incredibil de actuale. Le recomand din tot sufletul!