de Virginia COSTESCHI
Biblioteca umbrelor, romanul de debut al autorului danez Mikkel Birkegaard, m-a atras inițial datorită titlului: oferea indicii despre cărți, biblioteci, secrete; și nu m-am înșelat prea tare. Apoi m-a cucerit ideea în jurul căreia este brodată acțiunea: cuvintele au o putere magică, iar lectura te poate determina să faci lucruri mari ori să fii marioneta altora. Să vă explic. Sunt lectori – emițători sau receptori – pentru care cărțile sunt instrumente magice. Lecturile emițătorilor pot influența gândurile și sentimentele oamenilor, iar receptorii pot amplifica aceste efecte în sens pozitiv sau negativ. Iar o pereche de lectori în care unul este emițător și celălalt receptor poate avea efecte spectaculoase asupra unui public, poate influența politica, viața socială, poate manipula mulțimile ș.a. Dar fiecare dintre aceste puteri miraculoase are un revers nu tocmai plăcut: emițătorii pot fi absorbiți de propria lectură până la pierderea cunoștinței, comă sau moarte; receptorii sunt dislexici, solitari, aud voci tot timpul, iar potențialul lor magic, dacă nu este ghidat de alt lector, poate face mai mult rău decât bine. În plus, fiecare carte are vocea sa unică; nu vocea lectorului, nici a scriitorului. Iar când citești o carte, comunici direct cu sufletul ei, cu încărcătura ei energetică. Cool, nu?
După moartea suspectă a tatălui sau, Jon Campelli – un tânăr avocat în plină ascensiune din Copenhaga – devine peste noapte proprietarul anticariatului Libri di Luca. Nu și-a dorit asta, pentru că de 18 ani nu mai avea nici o legătură cu părintele său, respectabilul anticar Luca. Atunci, după sinuciderea mamei lui, Jon fusese dat spre adopție de Luca fără nici o explicație. După aproape două decenii de incertitudine și frustrare, el se trezește atras fără voie într-o lume tainică, populată de societăți secrete vechi de mii de ani, ai căror membri sunt înzestrați cu acea putere excepțională de a influența prin lectură. Intră în lumea pe care a disprețuit-o 18 ani, lumea cărților și a lecturii, cu gândul că trebuie să scape de anticariat, însă această decizie îi va schimba destinul.
Personajul central trece, de-a lungul celor 43 de capitole, prin metamorfoze succesive, transformându-se din avocatul de succes în ucenicul vrăjitor al lectorilor buni, din bărbatul solitar în îndrăgostitul pasionat, din victimă în călău. După ce află, puțin câte puțin, despre istoria lectorilor și despre puterea cărților, Jon devine un alergător pe piste care par a nu se intersecta niciodată: împreună cu Katherina, un receptor talentat, trebuie să îl descopere pe ucigașul tatălui său, să înțeleagă de ce a murit mama lui, să oprească preluarea Libri de Luca de către Remer, un magnat neînduplecat și viclean și să contribuie la restabilirea ordinii în societatea lectorilor. În aventura aceasta descoperă că are puteri extrardinare ca lector emițător, că Muhammad, un fost client pe care l-a scăpat de închisoare este un hacker talentat și un prieten de nădejde și că nimic din ceea ce presupusese despre tatăl lui în anii în care s-a ținut deoparte nu era adevărat.
Biblioteca umbrelor nu e o lectură pentru cei care preferă un thriller alert, are mici derapaje scuzabile la un roman de debut și acțiunea curge inegal. Însă ideea centrală, despre puterea cuvintelor și a cărților, mi s-a părut magistrală. Iar finalul este le coup de maître! Nu vă dau mai multe detalii, vă recomand să citiți cartea. Va fi un mod extrem de agreabil de a petrece vreo trei ore într-o seară sau într-o după-amiază de weekend.