Mario Vargas Llosa, castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura in 2010, este mai putin cunoscut pentru piesele sale de teatru. El s-a remarcat ca dramaturg in volumul aparut la Editura Curtea Veche intitulat „Kathie si hipopotamul” de Mario Vargas Llosa, in colectia Byblos, in traducerea lui Mihai Cantuniari si a Alinei Cantacuzino.
In „Kathie si Hipopotamul”, intentia autorului a fost sa scrie „o farsa, impingand personajele pana la punctul irealitatii, si nu mai departe, pntru ca irealitatea totala este plictisitoare”. Personajele piesei, Kathie Kennety si Santiago Zavala, creeaza impreuna un roman de aventuri in care povestea prinde viata la modul propriu pe masura ce ambele personaje o imbogatesc cu propriile vise si sperante.
„Daca in Lima anilor ’50, orasul in care am inceput sa scriu, ar fi existat o miscare teatrala, este foarte probabil ca, in loc de romancier, sa fi devenit dramaturg. Pentru ca teatrul, de pe vremea cand inca purtam pantaloni scurti si am vazut la Teatrul Segura o punere in scena a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller […], a fost prima mea iubire. […] Desi mi-am dedicat viata altor genuri de literatura, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodata si a continuat sa palpaie acolo in umbra, dand dovada in acest sens chiar piesele cuprinse in acest volum”, a scris Mario Vargas Llosa.
Mario Vargas Llosa s-a nascut in Arequipa, Perú, in 1936. Studiaza literele si dreptul la Universidad Nacional Mayor de San Marcos din Lima si isi obtine doctoratul in filozofie si litere la Universidad Complutense din Madrid. Traieste o vreme la Paris, apoi la Londra si la Barcelona. Dupa o prima piesa de teatru scrisa in 1952 (La Huida del Inca), pusa in scena dar nepublicata, si un volum de povestiri aparut in 1959 (sefii), recunoasterea vine odata cu Premiul Leopoldo Alas. Cariera sa de scriitor castiga cu adevarat in notorietate in momentul publicarii romanului Orasul si cainii, care ii aduce Premiul Biblioteca Breve in 1962, Premiul Criticii in 1963 si care este repede tradus in peste treizeci de limbi.
In 1966 vede lumina cel de-al doilea roman al sau, Casa Verde, distins deopotriva cu Premiul Criticii in 1966 si cu Premiul International Rómulo Gallegos in 1967. Urmeaza o opera vasta, acoperind genuri diverse, de la roman si povestire pana la eseu, memorii si critica literara, incununata cu recunoasterea internationala si distinctii prestigioase: Conversatie la Catedrala, Pantaléon si vizitatoarele, Orgia perpetua: Flaubert si „Doamna Bovary“, Matusa Julia si condeierul, Razboiul sfarsitului lumii, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, Povestasul, Lituma in Anzi, Elogiu mamei vitrege, Caietele lui Don Rigoberto, Paradisul de dupa colt s.m.a.
Considerat de presa internationala un spirit renascentist al vremurilor moderne, Vargas Llosa s-a angajat intens si in viata politica si sociala din tara sa – in 1990 a candidat la presedintia Republicii Perú, dar a pierdut in ultimul tur.
In anul 2010 lui Mario Vargas Llosa i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatura.