de Virginia COSTESCHI
Se spune că atunci când ți-e frică de ceva e mai bine să înfrunți acea teamă decât să o întreții. Dar pentru asta este nevoie de curaj, hotărâre și răbdare. Nu e destul să recunoști că ți-e frică, trebuie să și faci niște lucruri ca să scapi de respectiva slăbiciune. Trebuie să pornești într-o călătorie solitară la capătul căreia te așteaptă o versiune mai bună a ta. Acestea ar fi unele dintre lucrurile pe care le învață Isadora Wing, personajul principal al romanului Teama de zbor.
Isadora Wing urăște să zboare cu avionul, dar cu toate acestea, face o călătorie transatlantică New York – Viena, pentru a-și însoți bărbatul la un congres de psihanaliză. Sunt cuplul aparent perfect: el psihiatru, ea pacienta unui lung pomelnic de psihanaliști nefericiți sau nepricepuți; el o mașină de făcut sex, ea o nimfomană reprimată care visează la sexul fără opreliști cu un necunoscut. Iar călătoria la Viena este începutul unui șir de revelații și aventuri erotice pentru amândoi. Mă rog, de fapt mai mult pentru ea. De cum ajunge în capitala austriacă, Isadora pune ochii pe un bărbat straniu și arătos, care îi provoacă fantezii puternice. Și culmea e că în vârtejul ei erotic este atras și placidul soț psihiatru, Bennett, căruia brusc i se redeșteaptă interesul sexual pentru soția al cărei posterior devine obiectul adorației lui Adrian Goodlove, excentricul medic britanic. De aici încep diferențele dintre bărbații care vor să se bucure de atenția Isadorei și un război mocnit între ei.
Freudianul Bennett privește la început cu îngăduință la focul de paie dintre Isadora și Adrian. Acesta din urmă, adept al teoriilor psihiatrului scoțian R.D. Laing și existențialist convins, reușește să o convingă pe Isadora să facă împreună o călătorie europeană, după încheierea congresului vienez. Chiar înainte de plecare are loc o scenă fantasmagorică de sex, când Bennett năvălește în camera în care se odihneau Isadora și Adrian; își posedă cu înverșunare (septică, aș zice) nevasta, apoi, ostenit, se lasă dezmierdat de Adrian, care urmărise scena cu nesaț.
Cum britanicul pare întruchiparea celor mai fierbinţi fantezii ale sale, Isadora acceptă să plece cu el, dar se desparte de Bennett plină de remușcări și îndoieli. Adrian îi promite o călătorie erotică iniţiatică prin Europa, pe care Isadora o transformă într-un prilej de a-şi reevalua viaţa în moduri dureroase şi amuzante totodată, pentru că are de înfruntat tot felul de frici și fobii care făcuseră parte din existența ei de până atunci.
Drumul pe care îl parcurge se dovedeşte a fi, în acelaşi timp, unul înapoi în trecut, dar şi o redefinire a prezentului. Adrian reușește să îi deschidă ochii asupra unor amănunte supărătoare ale existenței ei, însă nu e capabil să o ajute mai mult. La capătul călătoriei Isadora descoperă că amorezul ei, un existențialist adevărat care ura să planifice clipa următoare, e un ipocrit: stabilise din vreme o întâlnire cu soția și copiii, pentru a petrece o frumoasă vacanță de familie în Bretania. Acesta este de fapt momentul de declic, în care Isadora își dă seama că trebuie să își rezolve singură temerile și obsesiile și că nu poate da vina pe nimeni pentru credulitatea sau frivolitatea ei. Fiindcă de fapt nu e nici credulă, nici frivolă. Istoria ei sentimentală este un șir – nici prea lung, dar nici prea scurt – de cuceriri amoroase și împreunări nesentimentale care aveau ca scop găsirea unui partener adecvat și al unui sens existențial. Iar timpul pe care îl petrece în singurătate la Paris și apoi pe drumul spre Londra, unde îl va regăsi pe Bennett, este folosit strict în scop personal: Isadora își redefinește prioritățile și începe să își vadă mai clar zonele „inhibate“.
Savuroasă datorită poveştilor sale libertine, cartea este, de fapt, povestea femeii care se apropie de 30 de ani şi încearcă să înţeleagă cine este şi care este sensul vieţii ei. Conţine câteva analize psihologice şi episoade amuzante, precum şi numeroase referinţe literare şi culturale. O să aflați lucruri interesante despre psihanaliza populară, ca să zic așa, dar și despre obiceiurile evreiești, familia din pătura medie americană și multe dintre frământările comune femeilor, oriunde s-ar afla în lume. Însă, peste toate acestea, veți regăsi, doamnelor căsătorite, câteva dintre îndoielile voastre, multe dintre temerile voastre și destul de puține răspunsuri clare. Pentru că Erica Jong nu cred că și-a propus să scrie un manual de relații, ci mai degrabă un jurnal al devenirii unei personalități.
V-o recomand, cu mențiunea că în cursul lecturii va trebui să scuzați stângăciile de traducere și redactare, care nu-s deloc puține. Vă dau și câteva exemple, unele amuzante: hotel Left Bank – pag. 167, Fructele furiei – pag. 206, ingenuoasă – pag. 263, stări vertiginoase – pag. 278, Norman Mailer (numele tradus) – pag. 312, pietrișul râșnea – pag. 328 și apoteoticul „În aproape toate diminețile, Charlie dormea până la prânz“. Păcat că o carte atât de bună a trecut de atât de superficial către tipar. Însă probabil că dacă nu mi-ar fi plăcut și n-aș fi citit-o cu atenție, aș fi trecut la fel de superficial peste aceste derapaje editoriale.