O incursiune în secţiunea Autoeducare a librăriilor aduce multe sfaturi pentru slăbit, pentru starea de bine, senzaţia de frumuseţe…dar încă nici un miracol.
Cam cu o lună şi jumătate înainte de începutul verii, intrăm în fibrilaţie la gândul că vederea trupului nostru gol pe plajă va suscita mai multe comentarii dezaprobatoare decât exclamaţii admirative. Şi începe goana după dieta-minune care nu durează mult, se ţine fără efort şi are efecte spectaculoase. Da, bine! Prima veste proastă e că nimic durabil pe lumea asta nu se obţine fără un efort constant. A doua veste proastă e că sunt în circulaţie mai multe diete închipuite decât reale. A treia veste proastă este că în România nu sunt prea mulţi nutriţionişti, iar cei existenţi au agendele pline până la toamnă. Şi vestea devastator de proastă: după ce o persoană ajunge la silueta perfectă, vrea să o păstreze. Asta înseamnă că trebuie să se abţină, pe un termen nelimitat, de la multe delicatese care făceau parte din meniul ei obişnuit înainte. Şi atunci? Ce poate face această persoană pentru sănătatea ei mintală, căci despre asta vorbim de fapt. Prima şi cea mai la îndemână soluţie pentru o femeie este să ceară sfatul unei prietene. Nu funcţionează de obicei. A doua soluţie: documentarea pe internet, la care bărbaţii sunt mai destoinici. După ce descoperă mii de resurse, află că dietele adevărate costă, de obicei de la câteva zeci de euro la câteva mii. Iar a treia soluţie, pentru ambele sexe, este o vizită la librărie şi un răgaz de vreo oră ca să aleagă cartea despre dieta care i s-ar potrivi.
Titlul Trăiesc, deci mă abţin (Coreus Publishing, 182 pag.) poate să te ducă cu gândul la multe. Nu ştiu dacă dr. Mihaela Bilic l-a ales singură sau la sugestia vreunui fan Descartes, dar e plat. Sfaturile de bun simţ şi aplicabile nu doar pentru o dietă ci pentru un regim sănătos pentru tot restul vieţii, tonul prietenos, exemplele elocvente şi planul foarte clar de alimentaţie sunt pe alocuri sabotate de precaritatea editării volumului – cuvinte lipsă, inconsistenţa layoutului, litere în plus/în minus. Se vede lipsa intervenţiei unui redactor de carte, altfel nu ar fi apărut pe alocuri dezacorduri, cacofonii şi un paragraf ca acesta: „Poate că nu toţi suntem frumoşi şi slabi de la natură, însă dovada supremă că doar aportul alimentar îngraşă este că de la Auschwitz nu a ieşit nimeni gras, nici chiar cele care sufereau cu «glanda». Cinic, dar adevărat“. Extrem de cinic şi fals. La Auschwitz au intrat şi n-au mai ieşit 1.3 milioane de oameni. Nefericiţii care ajungeau la Auschwitz trecuseră deja prin dieta impusă de raţionalizarea alimentelor şi suferinţele generate de război.
Poate că pentru o femeie disperată să slăbească toate acestea sunt amănunte insignifiante, dar pentru mine au fost extrem de deranjante. Nu pot avea încredere într-o carte al cărei autor/publisher nu s-a îngrijit să mi-o ofere impecabilă.
Franţuzoaicele nu se îngraşă. Secretul mâncatului de plăcere de Mireille Guiliano (Rao, 256 pag.) este o lectură foarte agreabilă. Experienţa personală a autoarei în perioada supraponderală va convinge orice cititoare să îi urmeze sfaturile pentru o siluetă normală. Atenţie, am spus normală, nu skinny, conform tendinţei susţinute de revistele lucioase. „Rememorând propria-mi poveste, începând din vremea depresiilor de adolescentă, până la salvarea care a venit printr-o nouă abordare care a funcţionat decenii la rând şi încă mai funcţionează, vă arăt drumul de urmat. (…) Faza întâi, semnalul de alarmă: timp de trei săptămâni, un bătrânesc inventar al meselor. O privire obiectivă asupra a ceea ce mâncaţi, fapt care, în sine, chiar după vreo două zile poate să determine schimbarea în bine. Faza a doua, remodelarea: o introducere în şcoala franceză a porţiilor şi a diversităţii hranei. (…) De obicei este un proces care durează trei luni, deşi pentru unele este suficientă o lună. (…) Faza a treia, stabilizarea: o etapă în care orice îţi place să mănânci este reintegrat în proporţie corespunzătoare. Deja aţi reuşit să vă restabiliţi echilibrul şi ar trebui să vă aflaţi la jumătatea drumului spre ţelul vostru, pierderea în greutate. Faza a patra, tot restul vieţii tale: aţi ajuns la greutatea propusă, la un echilibru stabil, iar restul nu înseamnă decât ajustări. (…) Obişnuinţele voastre alimentare şi de viaţă sunt de acum croite pe metabolismul şi gusturile voastre şi, întocmai ca un taior clasic Chanel, ar trebui să vă ţină toată viaţa, cu modificări nesemnificative de-a lungul anilor“. Punând accentul pe prospeţime, diversitate, echilibru şi mai ales plăcere, Mireille Guiliano ne arată cum aproape oricine poate să înveţe să mănânce, să bea şi să trăiască elegant.
Hawaii Diet de Terry Shintani (Pocket Books, 334 pag.) este lectura mea exotică în materie de diete. Iniţial am crezut că va fi o dezamăgire, pentru că mă aşteptam la modelul american de carte de dietă, cu aceeaşi frază repetată de n ori. Dar a fost o surpriză plăcută, pentru că sfaturile autorului se pot aplica oriunde în lume, nu doar în Hawaii. Shintani îşi sfătuieşte cititorii să mănânce alimente de sezon, indigene, de preferinţă ecologice. Prin urmare, liber la legume şi fructe de sezon. Următorul sfat se referă la timpul rezervat mesei, care trebuie respectat cu sfinţenie. El spune că vechiul obicei creştin de a spune o rugăciune înainte de masă are şi efectul de a ne relaxa şi de a crea o stare favorabilă începutului mesei. Cu alte cuvinte, concentrându-ne asupra rugăciunii ne rupem cumva de tot ce a fost stresant pentru noi până în acel moment al zilei. Iar mişcarea zilnică recomandată de el nu se referă neapărat la mersul la sală, ci la plimbări lungi în care mersul alert să fie alternat cu plimbarea la pas. Shintani susţine că slăbim mai repede dacă în timpul dietei ne rezervăm zilnic un timp de răsfăţ personal şi dacă încercăm să fim mai buni cu ceilalţi. În nebunia înconjurătoare, e un sfat drăguţ, dar nu ştiu cine îl urmează. Regimul propus de Terry Shintani este în mare parte vegetarian, deci persoanele pentru care instinctul ancestral de vânător a rămas ascuns în interior sub forma poftei de fripturi şi mâncăruri cu carne nu-l vor agrea.
Alte cărţi care v-ar putea interesa în cazul în care demaraţi cursa contra kilogramelor în plus:
ARMONIA DIN FARFURIE
de Maryse Wolsky şi Laurent Chevallier
208 pag. Editura Runa. 16.90 lei
O viaţă echilibrată şi o alimentaţie armonioasă – aceasta este recomandarea făcută de romanciera Maryse Wolinski şi medicul nutriţionist Laurent Chevallier, ambii gurmanzi, dar atenţi totodată să-şi menţină o bună formă fizică. Clară, precisă, uşor de consultat şi analizând principalele etape din viaţa femeii, cartea ne propune un gen nou, sfătuindu-ne cum să ne controlăm apetitul, să alungăm oboseala, să prevenim diferite suferinţe sau boli, să mâncăm ce trebuie în timpul sarcinii sau a perioadelor stresante, să ne păstrăm pielea frumoasă şi o siluetă atrăgătoare, indiferent de vârstă.
DIETA PERSONALIZATĂ
Slăbeşte în funcţie de personalitatea ta
de Alain Golay
192 pag. Editura All
Dr. Alain Golay respinge ideea unui regim de slăbire universal valabil. El propune pentru fiecare persoană un anumit regim, în funcţie de caracterul şi condiţiile sociale ale fiecăreia în parte. Iată tipologiile identificate de el: promovanţii – mari iubitori de viaţă, controlanţii – care nu au niciodată timp să mănânce, facilitanţii – ataşaţi la viaţa socială şi incapabili să refuze o invitaţie la masă şi analizanţii – legaţi de obiceiurile lor şi care comit zilnic aceleaşi greşeli dietetice. Pentru fiecare autorul propune diferite regimuri şi explică declanşatorii şi stimulii care frânează pierderea în greutate. Scopul: o alimentaţie echilibrată fără a simţi frustrare.