„De fapt, sfârșitul lumii nu vine mâine, ci peste treizeci și șase de ani, o sută șaizeci și opt de zile, paisprezece ore și douăzeci și trei de secunde din momentul în care începe narațiunea. Această dezvăluire le-a fost adusă la cunoștință celor dintre dvs. care-au ajuns, din curiozitate sau întâmplare, până la pagina 17, și lui John Junior Thibodeau, personajul principal al romanului, care la pagina 17 e încă nenăscut, plutind nepăsător în lichidul amniotic din burta mamei lui. Junior „e un fel de amalgam între mine și probabil patru sau cinci alți indivizi, în timp ce 20-30 % din personalitatea lui e pură invenție“, declara Ron Currie pentru Time Out New York. Junior mai e și a patra cea mai inteligentă persoană din istoria lumii, ceea ce face orice asemănare între el și noi extrem de improbabilă“, spune Luiza Vasiliu în dosarul de presă inserat la finalul volumului Totul contează!. Tot de acolo vă prezentăm interviul ce urmează:
Nu sunteți ceea ce se cheamă un „scriitor cu școală“ („a trained writer“). Dar bănuiesc că, în cazul dvs., pregătirea a însemnat lecture consistente. Cine au fost „trainerii“ dvs.?
Așa e. Am învățat să scriu citind, am citit mult și foarte variat de la o vârstă fragedă. Influența e un lucru greu de determinat cu exactitate, dar unii dintre scriitorii mei preferați, care, s-ar presupune, au și avut o influență puternică asupra mea, sunt Raymond Carver, David Foster Wallace, Lorrie Moore, William Faulkner, George Saunders, Bernard Malamud, Max Apple și alții.
Ați scris o proză scurtă care se cheamă If Natalie Portman Were My Girlfriend, Life Would Be Like The Movies. A citit-o? Dvs. ați văzut „Black Swan“? O să ia Oscarul?
Mă îndoiesc profund că a citit-o. Nu am văzut „Black Swan“, dar din ce am citit în presă, se pare că are stofă de Oscar.
Sunteți tentat de ideea de a vă vedea cărțile ecranizate?
E o idee care mă intrigă, desigur, și care e entuziasmantă, dar, de fapt, mie îmi pasă de propriile mele cuvinte, de povestea care îmi poartă numele. Odată ce ea e adaptată pentru orice alt mediu, nu mai cred că îmi aparține cu adevărat – instinctul meu de proprietate nu merge atât de departe. E adevărat că aș fi curios să văd cum e realizată o adaptare cinematografică, dar nu m-aș simți neapărat implicat emoțional sau artistic.
Totul contează! ar putea primi eticheta de „carte-catastrofă“. Care e filmul-catastrofă preferat?
„Night of the Comet“. [r. Thom Eberhardt, 1984].
În ce a constat etapa de cercetare pentru scrierea acestui roman?
Orice, de la fizica cuantică până la chimia creierului, istoria baseballului profesionist, și încă multe altele. Deși nu e un roman foarte gros, Totul contează! a însemnat o cercetare extinsă, care să cuprindă toate temele diverse pe care le atinge.
Într-un interviu, l-ați citat pe Nabokov, care spunea că personajele lui sunt asemenea sclavilor din galere. Și totuși, scrisul dvs. demonstrează o anumită iubire și tandrețe pentru personajele dvs. V-ați schimbat părerea între timp?
Nu neapărat — încă mai tind să cred că personajele îi servesc poveștii, și nu invers. Asta nu înseamnă, totuși, că nu pot să simt afecțiune față de ele.
Cu ce ați vrea să rămână cititorii după ce termină Totul contează!? Tristețe, speranță, bucurie, nevoia de a o lua de la capăt?
Toate astea și încă ceva în plus.