În cazul meu, o carte poată să apară de abia atunci când există un context favorabil. Nu am nevoie de zbucium, de nevroze, de tristeţe, de crize şi alte isterii. Mi se pare că am fost în această zonă suficient, iar tot ce a creat a fost o irosire a emoţionalului, o erodare şi o ardere rapidă a unor etape; o perpetuare a unor comportamente infantile şi a unor modele patologice tot mai des întâlnite; o relaţionare cu personaje-scriitori care au rămas blocate/ţi prea mult timp în acelaşi loc; o cutie de rezonanţă programată să capteze ceea ce e eronat; o regresie. E important că am spus stop tuturor acestor lucruri cu care m-am identificat pentru o lungă perioadă de timp.