În urmă cu aproape trei decenii, pentru mine era doamna Roșca, profa de română din Caragiale care avea cam aceeași metodă cu diriga, doamna Suzana Miron: o carte citită pe săptămână, mărimea chiar nu conta. Din clasa a noua până în ultimul an de liceu am citit și-am tot citit, am rezumat și dezbătut, am mers la cenacluri cu Eugen Simion, l-am plâns pe Nichita, am făcut spectacole de poezie eminesciană și nu ne-am dat seama când au trecut anii și totul s-a transformat într-o goană dementă după… nu știu ce.