Scriitoarea franco-engleză Tatiana de Rosnay este deja un fenomen în literatura contemporană, şi aceasta nu numai datorită uriaşei ei popularităţi. În primul rând, uimeşte capacitatea ei de a scrie la fel de bine şi de complex atât în franceză (limba tatălui ei), cât şi în engleză (limba mamei). Opt romane în franceză şi două în engleză, toate bucurându-se de acelaşi succes de public şi de critică, atestă această neobişnuită abilitate a Tatianei de Rosnay de a crea universuri ficţionale originale în două limbi diferite.
Cartea lui Guido Knopp, Războinicii lui Hitler, este mai mult decât o colecţie bine documentată de biografii ale principalelor figuri care au animat maşina de război a regimului nazist. În fapt, avem de-a face cu o cercetare transversală, incisivă şi extrem de sugestivă, a tipologiilor de acoliţi ai dictatorului, tipologii care depăşesc cadrul istoric al Germaniei naziste din perioada 1933-1945, prezentând similitudini cu cele întâlnite în alte state totalitare şi în alte epoci istorice.
Romanul de debut al scriitorului Abraham Verghese, intitulat atât de inspirat, în traducere românească, Să tai în piatră vie, este construit pe un masiv fundal autobiografic. Născut în Etiopia, din părinţi aparţinând comunităţii creştine din Malabar (India), scriitorul – medic de profesie, actualmente profesor la Stanford University din Statele Unite – a fost şi rămâne ceea ce se numeşte un multiplu minoritar. Mai întâi, datorită unei istorii familiale învolburate: părinţii erau originari din Malabar, comunitate creştină indiană străveche, întemeiată, conform tradiţiei, de Sfântul Apostol Toma. Abraham se naşte, însă, la Addis Abeba, în Etiopia, unde părinţii săi lucrau ca profesori.