„Mi-a luat un timp să înțeleg că un scriitor are nevoie și de spații albe. De paginile pe care le scrie în cap și le poartă peste tot cu el, chiar și atunci cînd cei din jur ar putea băga mîna în foc că el face cu totul și cu totul altceva: merge la job, la cumpărături, hoinărește prin oraș sau se vede cu prietenii. Așadar, ca orice alergător din lumea asta am zile mai bune și mai proaste. Dar n-am cum să uit că, doar atunci cînd cuvintele mele ies la suprafață, realitatea se subțiază. Cînd am în mînă materialul acela fin și vaporos, îl croiesc cu grijă. Cînd nu ajung la el, mi-l doresc cu ardoare și-l refac din mii de fire invizibile, scria Ana Maria Sandu acum câteva luni pentru BookMag, în Jurnal de scriitor.
