Lev Tolstoi – Înv
ierea
Povestea este inspirată de un caz real din epocă. Pe când își face datoria ca jurat într-un proces dificil, prințul Nehliudov o recunoaște în prostituata acuzată de crimă și jaf pe slujnica nevinovată de care se îndrăgostise în adolescență și pe care a sedus-o ceva mai târziu. Când femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-și mai poate urma traiul luxos și lipsit de griji, ci decide să renunțe la tot și s-o urmeze, pentru a o salva cu orice preț, potolindu-și astfel chinuitorul sentiment de vinovăție pentru soarta ei tragică. Învierea este un tablou vast al Rusiei de sfârșit de secol XIX, în care imaginea celulelor mizere de închisoare se suprapune peste bogăția strălucitoarelor palate nobiliare.
„Am început ușor-ușor cu Turgheniev și a fost o nimica toată. Mi-am pus atunci mintea și n-am avut ce-alege din domnul de Maupassant. Am luptat două runde cu dl. Stendhal și mi se pare că la a doua am avut oarece avantaj. Cu dl. Tolstoi, cel puțin deocamdată, n-am avut curaj să mă urc în ring.” (Ernest Hemingway)
George Orwell – O gură de aer
O gură de aer a fost publicat la scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, astfel încât tema idilică este doar o suprafață sub care se ascunde o tentă pesimistă – industrializarea și capitalismul au distrus vechea Anglie, iar tonul romanului prevede amenințări care abia urmează să copleșească omenirea.
George Bowling este agent de asigurări. Are 45 de ani, e căsătorit, tată a doi copii, cu rate la bancă, cu o burtă respectabilă și o proteză dentară pe care abia a înlocuit-o. Războiul bate la ușă, viitorul îl înspăimântă, iar până la goana nebună după mâncare, la soldații viermuind ca gândacii, la poliția secretă și la dictatură nu mai e decât un pas. Trebuie să evadeze și singura scăpare este lumea copilăriei, orășelul care în mintea lui George apare ca un colț de rai, liniștit și senin.
„Un roman în care vigoarea realistă e întrecută doar de o imaginație nemărginită. Asta face din George Orwell un mare profet într-o lume în care adevărații gânditori au devenit o minoritate.” (The New York Herald Tribune Book Review)
Alberto Moravia – Amorul conjugal
Retrăgându-se cu soția la o vilă izolată din Toscana pentru a scrie, Silvio Baldeschi își dă seama că lungile nopți de dragoste îi secătuiesc puterile și îi propune acesteia o perioadă de abstinență, până își va încheia capodopera. Dar lucrurile iau o întorsătură tragică în momentul în care Leda e asaltată de avansurile bărbierului, care îi vizitează zilnic. Narațiunea la persoana întâi transmite admirabil cititorului lipsit de altă perspectivă confuzia, nesiguranța, suferința și sentimentul de înfrângere pe care le încearcă protagonistul în momentul destrămării mariajului său.
„Dacă n-ai citit până acum Moravia, Amorul conjugal este cartea cu care trebuie să începi. Vei simți apoi nevoia să–ți chemi iubitul sau iubita și să-i spui vorbe tandre…” (The Washington Times)