Ziua Internațională a Cărții

de Virginia COSTESCHI

O zi în care celebrăm cartea și lectura, o zi în care ar trebui să ne rezervăm măcar câteva minute pentru a citi altceva decât scroll-ul televiziunilor de știri ori site-urile ziarelor. Dacă ar fi după mine, aș cere pământenilor ca pe 23 aprilie să ia o carte, să îi atingă coperta, paginile și să citească un rând – două.

Pentru mulți ar fi singura ocazie în care ar ține o carte în mână. Nu doar pentru că ne îndepărtăm cu pași repezi de actul cititului, ci pentru că mulți nu își permit să cumpere cărți, chiar dacă ar vrea să le citească. Pentru asta există biblioteci, veți spune. Dar să ne gândim la o țară precum România, în care bibliotecile dispar una câte una și unde a vizita o bibliotecă e un act de frondă socială, mai ales dacă ești tânăr și faci parte dintr-un grup care nu agreează texte mai mari decât etichetele hainelor de firmă. E un act de curaj dacă ai ajuns la vârsta senectuții, iar cititul a devenit un lux pe care nu ți-l mai permiți…și de multe ori, pentru astfel de oameni, bibliotecile sunt locuri de reîntâlnire cu lecturile din trecut. Și ar trebui să fie un act de normalitate, dacă ești un adolescent care încearcă să își găsească drumul în viața.

Cărțile ne sunt prieteni tăcuți, credincioși, deloc supărăcioși dacă nu sunt băgați în seamă o perioadă îndelungată, mereu bucuroși de o îmbrățișare și îndelung răbdători. Ideal! Însă această imagine este valabilă doar în cazul în care există o relație cititor – carte, construită încă din pruncie. Sună amuzant și poate forțat, dar știu niște scriitori celebri care susțin același lucru: bebelușii trebuie să devină prietenii cuvântului scris încă din leagăn. La început vor fi ascultători răsfățați de cuvinte, apoi temerari care pornesc în aventuri alături de prietenii lor din cărți, pe urmă personaje auto-incluse în romanele favorite, după aceea critici și „selecționeri“. Însă întotdeauna vor păstra relația cu cartea și cititul.

Există un studiu realizat în Marea Britanie pentru determinarea obieceiurilor de lectură ale tinerilor din ultimii 50 de ani. Îl găsiți aici, însă vă voi devoala câteva rezultate. Sunt doar două lecturi comune adulților și copiilor: Trilogia Stăpânul Inelelor a lui Tolkien și 1984, a lui Orwell. Iar mesajul este unic: și în adolescența noastră și acum, într-a lor, sunt două nevoi esențiale de îndeplinit: cea de evadare, escapismul fantasy, dar și cea de revoltă, de înțelegere și luptă cu opresiunea. Și ce lectură mai bună am găsi decât cartea lui Orwell? E drept, acum copiii preferă să citească pe e-Readere, adulții încă mai apreciază atingerea unei pagini tipărite. Micile detalii ale ritualului de lectură s-au schimbat, dar el nu a dispărut. Și nici nu cred că va dispărea vreodată! Asta ar însemna că răul orwellian a învins. Dar aceasta e mai degrabă o intrigă de roman prost.

Așa că vă rog, pe 23 aprilie, opriți-vă cinci minute din pregătirile frenetice pentru Paște, luați o carte, orice carte, mângâiați-i paginile și citiți câteva rânduri. Nu se știe când veți mai avea răgazul unei astfel de întâlniri magice!

Back to top