Dacă nu-ți place Herta Müller ori n-ai curaj să te apropii de cărțile sale, pierzi o întâlnire importantă. La prima vedere e o doamnă sobră, în alb și negru, cu un bob impecabil – chiar așa, cum naiba reușește să arate la fel de atâția ani? În timpul unei discuții își arată, pe rând, forța, timiditatea, sarcasmul, sensibilitatea, umorul, duritatea. E o persoană tranșantă cu sine și cu scrisul și nu se ferește să își dezvăluie temerile și îndoielile.

Am văzut-o ieri în conferința de presă și la Național, la fel de directă, jucându-se cu vorbele și ideile ca și când le-ar fi potrivit într-un colaj. N-o să vă fac o relatare detaliată, reproduc doar ce spune Herta Müller despre:

…celebritatea de după Nobel: „Nu mă preocupă. Nu știu dacă sunt eu celebră sau cărțile mele. Eu cred că sunt aceeași, poate schimbată de vârstă, dar nu de faimă. Și scrisul e la fel, cred că trec și trei săptămâni până să mă gândesc la premiu.“

…transformarea experiențelor trăite în scris: „E mai degrabă o reconstituire, căci uneori, contextul oral transpus pe hârtie nu mai ține. Scrisul este cu totul artificial, iar apropierea vieții de limbaj devine un act artificial. Cuvintele sunt importante, contează greutatea fiecăruia, sonoritatea, ritmul, doza de intimitate. Practic, intru în realitate din alt unghi. Și cred că dacă limbajul nu mi-ar intinde atâtea capcane, nici n-aș mai scrie.“

…perioada comunistă: „Cea mai mare problemă, când te urmărește un regim, este singurătatea. Devii singur printre prieteni și cunoscuți. Eu am fost singură și furioasă. De multe ori, asta m-a întristat – m-am uitat și alte țări din fostul bloc comunist și lucrurile nu s-au întâmplat ca aici. Românii nu ar fi putut suporta lucrurile trăite atunci de polonezi, de exemplu.“

…așa-zisul ermetism al operei sale: „Nu prea există, deși aceasta este părerea unor critici germani. Ermetismul acesta e dat de traducerea mot-a-mot de sintagme românești, cum e «Omul e un mare fazan pe lume», pe care am auzit-o într-un context domestic.“

…haz de necaz: „Când te doare ceva, e imposibil să fii sec. Eu, cu cât observ mai mult suferința, cu atât mă sustrag, mă duc spre zone alternative. Când ești trist, cea mai bună idee e să faci haz de necaz. Cele mai bune bancuri românești sunt cele din perioada ceaușistă.“

…efectul lecturii: „Nu putem ști niciodată ce poate face o carte din noi. Dacă vrei să scrii, scrie, nu te face dentist care are scrisul ca hobby.“

…și despre efectul cărților sale, o istorioară spusă de Ernest Wichner, moderatorul serii de la Național: „Scriitorul ungur Gyorgy Dragoman a povestit că în tinerețe a trecut printr-o depresie care l-a dus în pragul sinuciderii. Când i-a spus tatălui său că vrea să-și ia viața, acesta i-a dat o carte de-a Hertei Müller: «Citește-o și dacă la final mai vrei să te sinucizi, fă-o!». Dragoman e bine, sănătos, scrie romane minunate.“

Premiul Nobel nu înseamnă cărți grele, care să îți ocupe mintea și să îți anuleze emoțiile. Dacă nu ați citit până acum Herta Müller, puteți începe cu volumul de colaje Este sau nu este Ion, apoi continuați cu Animalul inimii, Omul este un mare fazan pe lume sau oricare alt titlu. Cel mai recent roman al său este Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi, o explorare magistrală și emoționantă a felului în care dictatura ajunge să pună stăpânire pe întreg sufletul omului.

Herta Müller la serile Filit. Foto Credit: Adrian Purice