Bastien Hermina, eroul principal din romanul Muntele de la miezul nopții, este un personaj ieșit din comun: erudit, specialist în Tibet și sanscrită, dar un singuratic care trăiește din mila unei congregații iezuite din Lyon, plătind în schimb cu servicii de pază și curățenie. Un om care își trăiește pasiunea de-o viață la adăpostul unei slujbe meschine, asumându-și o imagine care nu-i aparține. Este ignorat la serviciu și bârfit pe ascuns în clădirea în care locuiește, din cauza unui trecut impardonabil. El nu vede nimic din toate acestea, își construiește netulburat mandala în cămăruța sa și visează să o poată duce cândva în Tibet, ca ofrandă unui râu care se varsă-n Gange, conform tradiției.

Existența lui searbădă e salvată de noua vecină, Rose Sévère, și de fiul ei de cinci ani, Paul. Ea este impresionată de pasiunea lui Bastien și îi promite să îl ajute să își îndeplinească visul. Și reușește. Pentru Bastien, Tibetul este împlinirea destinului, ultima pagină dintr-o viață exterioară trăită meschin, dar atât de bogată interior! Pentru Rose, este întâlnirea cu Tom, bărbatul de care se îndrăgostește dar pe care îl lasă cu buza umflată acolo unde l-a găsit.

Peste ani, Paul încearcă să reconstituie povestea lui Bastien, dar nimic nu mai pare ce-a fost, nici o certitudine din trecut nu își găsește sprijin în realitate. Povestea spusă de Bastien înainte de moarte, că ar fi fost angajat în Brigada Tibetană a SS-ului și treaba lui era să afle învățăturile secrete ale budiștilor, s-a dovedit a fi o minciună. Rose, de profesie istoric, a investigat ultima confesiune a lui Bastien și a descoperit că nu e deloc reală. Cel care face lumină este bărbatul uitat în trecut, Tom – lui îi spusese Bastien că toată viața a fost oprimat din cauza simpatiilor naziste ale familiei sale.

Tot ce le rămâne tuturor este călătoria inițiatică, spre un teritoriu mitic și spre propriul suflet.