Nutriţioniştii George Puia Negulescu şi Şerban Puia Negulescu vă oferă de această dată istoria uneia dintre cele mai cunoscute mirodenii, cacaua. Un companion agreabil al lecturii de weekend, ceaşca de cacao caldă vă propune un voiaj exotic şi interesant.
Fin este un irlandez care trăieşte la Cairo. Pe el îl definesc toate cuvintele care urmează: jurnalist, concediat, iubitor de whiskey, păgubos, ghinionist în amor, un pierde-vară contemporan, oarecum de compătimit, oarecum de invidiat. Se arată oarecum îndrăgostit de ţara lui adoptivă şi rămâne de văzut dacă până la finalul cărţii Sfârşitul somnului se îndrăgosteşte şi mai tare sau i se taie definitiv de relaţia aceasta furtunoasă şi dezechilibrată.
Fără să fiu răutăcioasă, mie mi se pare că George Raymond Richard Martin arată ca Moș Crăciun…în perioada mai relaxată a anului. Și mi se pare uimitor cum cineva care arată atât de pașnic și prietenos poate să imagineze o intrigă supercomplicată, cu sute de personaje și zeci de conflicte în care sângele e împrăștiat cu generozitate. Saga lui Martin, Cântec de gheață și foc, creează dependențe periculoase, o să vedeți în ce fel.
Cine n-a auzit de Radu Paraschivescu, cine nu i-a citit măcar un articol într-un ziar sau o carte? Este, prin excelență, autorul popular și simpatic tuturor, deși nu a făcut vreodată vreun efort ca să placă mulțimilor. Un scriitor talentat, sensibil, foarte atent la detalii, un cronicar sportiv obiectiv și acid, un traducător excelent, o personalitate fermecătoare….iată că am ajuns să îi fac, fără să vreau, un Laudatio. Și tocmai un Laudatio a fost pretextul celei mai recente cărți ale sale, Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian. Pentru BookMag, Radu Paraschivescu a făcut mărturisiri complete, despre scris, viață, iubire, cărți, copilărie și multe altele.
Thrillerul este un gen literar care se deosebeşte fundamental de romanele poliţiste. Un roman poliţist îşi propune să rezolve o enigmă, să îl facă pe cititor să participe la descoperirea criminalului. Thrillerul îşi propune cu totul altceva: să-i transmită cititorului emoţii, să-l facă să simtă că se înfioară. Descoperirea asasinului nu-i nici scop, nici mijloc pentru transmiterea acestor emoţii. Ca atare, autorul nu ascunde identitatea acestuia, cititorul o cunoaşte de la început – dar asta nu înseamnă că o cunoaşte şi poliţia...Cam aşa stau lucrurile şi în cazul romanului Profesorul, de John Katzenbach.
Tony şi Susan, un bestseller al regretatului scriitor american Austin Wright, apărut în 1993 şi reeditat, cu mare succes, în 2010, ne prilejuieşte o lectură în acelaşi timp pasionantă şi incitantă. Autorul lui a fost profesor emerit de literatură engleză la Universitatea din Cincinnati, excelent istoric literar şi teoretician şi un fin cunoscător al tehnicilor narative, despre care a scris studii amănunţite. Acestea vor fi abil întrebuinţate în Tony şi Susan, un roman complex, în care se îmbină fără să se contopească două poveşti, şi din care concluziile lipsesc, fiind lăsate la latitudinea cititorului.
„Iată vremea crimei perfecte: nu văd decât trupuri înfometate, sinucise, bolnave, masacrate, dar nici o armă în mâna vreunui asasin. O perfectă zi perfectă de Martin Page este o carte… exact ... perfectă! A fost o lectură uşoară şi plină de umor. Eroul în jurul căruia se învârte acţiunea din această carte este puţin excentric, un inadaptat care încearcă să își construiască propriul univers haotic într-o lume mult prea ordonată. Pentru el, a te sinucide seamănă mult cu luatul prânzului sau cinei, e o acţiune obişnuită, vitală omului, care trebuie făcută zilnic. Pe tot parcursul vieţii, personajul nostru exersează sinuciderea de foarte multe ori, în cele mai diferite şi ciudate moduri.