La prima sesiune a Bacalaureatului 2012 au participat 180.000 de absolvenți de liceu. Rata de promovare, conform declarațiilor oficiale: 43,04%. Examenul despre care se spune că este granița dintre adolescență și maturitate a fost de netrecut pentru peste 100.000 de tineri. Reacțiile pe care le-am văzut la posturile de știri au fost de-a dreptul halucinante: de la extazul puținilor fericiți care au avut 10 pe linie la nepăsarea și nesimțirea celor care au avut mult sub 6. Și dacă proiectăm aceste triste figuri peste cinci ani, n-o să ne mirăm dacă străzile vor fi pline de exemplare colorate din „Dorel“ și „tanti Maria“, doar că fără obiectul muncii. Respinșii acestei sesiuni de bacalaureat vor îngroșa cu nonșalanță rândurile șomerilor patriei, pentru că acesta e planul lor: nici măcar nu mai încearcă la sesiunea din toamnă, țintesc direct forțele de muncă, săracii. Păcat că nu există un sistem de servicii în folosul comunității, am fi avut cu cine să-l susținem, peste tot în țară.
Avem un dezastru național în educație, a cui e vina? Unii spun că a profesorilor, blazați pentru că au salarii mici și respect zero din partea elevilor. Vă amintiți cu siguranță de filmulețele postate pe net, cu profesori batjocoriți de șmecherași care nu știu ce e aia cratimă. Prin urmare, dascălii nu și-au făcut datoria. Nu putem generaliza, dar este evident că profesoratul nu mai este o meserie vocațională pentru mulți dintre angajații sistemului educațional românesc.
Alții spun că vinovați sunt părinții, care nu s-au implicat la timp în educația progeniturilor și acum se indignează degeaba, văzând rezultatele indolenței lor. E ușor să lași televizorul să-ți crească plodul și tu să îți vezi de ale tale. Nici nu bagi de seamă când ajunge să pice bacul.
Grija pentru viitorul copilului trebuie să înceapă din clipa în care l-ai adus acasă de la maternitate. Cum să iubească un copil cartea, când el crește într-o casă fără cărți? Cum vorbește corect dacă primele sale expresii conțin dezacorduri? Cât de motivat este să reușească în viață dacă părinții lui se mulțumesc cu strictul necesar și televiziunea îi vinde modele ieftine și vulgare drept succese sociale?
Este și o problemă de sistem: de ce să ajungă la bacalaureat un imbecil care sparge semințe la colțul blocului și iese cu băieții la bere când ar trebui să fie la ore? De ce nu se face o selecție a liceenilor încă din clasa a X-a, ca pe vremuri? Nu, nu sunt o nostalgică a comunismului, dar acel sistem educațional avea avantajul că mai cernea grâul de neghină și copiii care își doreau bacalaureat învățau ca să îl ia, iar cei care își doreau o meserie se opreau după clasa a X-a ori se transferau la o școală de meserii.
Cât despre soluții….Ele trebuie să vină din colaborarea părinți-profesori-copii într-un sistem educațional care să pună fiecare elev pe traseul potrivit pentru el. Asta înseamnă o reformă a sistemului, o reevaluare a relației părinte-copil și o responsabilizare reală a dascălilor. Nu știu ce șanse de reușită are această propunere dacă nu e trecută pe lista de condiții a FMI.
Imagine: sxc.hu