Unii oameni își doresc să fie măreți. Este concluzia pe care a tras-o Shakespeare, împărțind relația muritorului cu măreția în trei direcții clare: „Some are born great, some achieve greatness and some have greatness thrust upon them“.
Teoretic, eroul cărții Cântarea asasinului are măreția ca bagaj genetic. Karsan Dargawalla este fiul unui lider spiritual indian, care păzește taine vechi de sute de ani. Practic însă, deși destinul său pare deja desenat pe hârtie grație moștenirii de familie, Karsan nu vrea să fie nimic mai mult decât un tânăr ca toți ceilalți tineri pe care îi vede în jurul său. Vrea să-și continue studiile, să vadă lumea, să facă sport, să iubească fete. Nu vrea să păzească nimic altceva decât propria-i viață. Vrea să trăiască în prezentul 
său (adică prin anul 2002), egoist și terestru, nicidecum în trecutul îngreunat de tradiții, restricții și amănunte specific indiene, care, de altfel, umplu cartea de mister și trezesc interesul cititorului pentru o parte de lumea prea puțin cunoscută și digerată, mai ales pe la noi.
Karsan întoarce spatele datoriei spirituale și zboară către Harvard. Devine un om obișnuit, mă rog, cei educați la Harvard nu sînt chiar obișnuiți, dar cel puțin intră în cercul mai larg al oamenilor care nu au misiuni secrete în această viață. Se însoară, are un copil, devine profesor. Și nu pare nicio secundă nemulțumit de decizia de a se scutura de misiunea de a continua slujba tatălui său. Însă, după 30 de ani, lucrurile care se petrec îl fac să-și dea seama că întreg drumul său, așa ocolit, a fost menit să-l ducă tot în locurile din care a fugit, căutîndu-și și inventîndu-și altă viață.
Vassanji a scris o poveste modernă despre conflictul între voință și datorie, între fugă și reîntoarcere, între nou și moștenire ancestrală, dînd cîte o șansă fiecăreia dintre alegeri. A scris despre descoperirea viitorului, dar și despre valoarea trecutului, despre tragedii care își transformă prezentul într-o ruină și despre vindecări care vin de acum cîteva secole.
Nu poți fugi la nesfîrșit de ceea ce ești cu adevărat, chiar dacă personajul principal și, pe lîngă el, alte cîteva miliarde de oameni obișnuiți, crede acest lucru. Moștenirile au picioare lungi și aleargă suta de metri mai repede decît Usain Bolt (asta pentru sîntem în plină Olimpiadă de vară). Întrebarea lui Karsan la revenirea în satul natal ne trece zilnic prin cap, chiar dacă nu o mai recunoaștem: „Am ales corect? M-am regăsit sau am reușit să mă risipesc definitiv?“ Dar unele lucruri chiar trebuie făcute. Totul este, de fapt, foarte simplu, chiar dacă pare complicat.
M.G. Vassanji este cetățean al Planetei Pământ. E născut pe continentul negru, școlit și trăit în Canada și un strop șlefuit în India. Probabil de aici capacitatea lărgită de cuprindere a unor universuri cu care jonglează relaxat și senin, pe care le mângâie după bunul plac, pe care le cunoaște foarte bine și pe care le iubește, pentru că sunt toate ale lui.
Volumul Cântarea asasinului apare ca o prezență insolită în librării, amintindu-ne că pe partea cealaltă de lume se pot întâmpla povești pe care noi nici măcar nu le visăm.