Humanitas a început anul 2013 cu o ofertă dedicată cititorilor de elită, în care se regăsesc volume de corespondețe, memorialistică, filozofie, logică, arte, economie. Iată ce am ales din raftul de noutăți:
Zăpezile de altădată. Portrete pentru o autobiografie pe care nu o voi scrie niciodată de Gregor von Rezzori este un album cu fotografii
de familie din prima parte a vieții autorului. Cinci portrete extraordinare – doica, mama, tatăl, sora şi guvernanta – „pentru o autobiografie pe care nu o voi scrie niciodată“, spune autorul. În fundalul portretelor se regăsesc, nostalgic, reminiscenţele „lumii de ieri“ a lui Stefan Zweig, compatriotul cu care autorul este adesea comparat, şi în acelaşi timp germenii brutalei lumi viitoare. În prim-plan, fineţea psihologică, atenţia pentru detalii, precizia nuanţei, frumuseţea expresiei dovedesc că aceste portrete aparţin deopotrivă memorialistului, scriitorului şi artistului plastic von Rezzori.
Cele două cărţi despre excelenţa şi progresul cunoaşterii divine şi umane de Francis Bacon este un inventar al temelor modernităţii, cartografie a lumii intelectuale, trecere în revistă a lipsurilor de care suferă cunoaşterea şi a bolilor minţii umane. Acest volum constituie, în acelaşi timp, un manifest al conlucrării şi cooperării între spiritele active ale Europei, oferind proiectul unei culturi instituţionale fundamentale pentru dezvoltarea ştiinţei europene şi pentru afirmarea importanţei perene a filozofiei.
Scrisori despre Tractatus de Ludwig Wittgenstein este un volum care include epistole către Bertrand Russell, G.E. Moore, Paul Engelmann şi Ludwig von Ficker, din perioada genezei lucrării Tractatus Logico-Philosophicus şi până la începutul anilor ’20, când a apărut cartea. Sunt antologate aici și două texte timpurii care precedă dezvoltările logice din Tractatus. Menite a fi citite exclusiv de Bertrand Russell, ele pot fi la fel de bine socotite ca fiind tot nişte scrisori. „Introducerea“ lui Russell la Tractatus apare de asemenea, acum, în traducere românească. În toate aceste texte, puse laolaltă, transpare legătura – atât de vie la Wittgenstein – dintre problemele logicii şi fundalul lor existenţial. „Dar cum pot eu să fiu logician, dacă nu sunt încă om? Trebuie, mai întâi de toate, să mă clarific pe mine însumi!“
Experienţă şi judecată și Cercetări logice II – partea a doua . Cercetări asupra fenomenologiei şi teoriei cunoaşterii sunt două volume importante despre logică semnate de Edmund Husserl. „Tocmai în spatele «de la sine înţelesurilor» se ascund cele mai dificile probleme; drept urmare, am putea merge până într-acolo încât să numim în genere filozofia – în chip paradoxal, dar nu fără un anume tâlc – «o ştiinţă a trivialităţilor». În tot cazul, e limpede că şi aici, ca de altfel pretutindeni, ceea ce pare trivial în primă instanţă se aratã a fi, la o privire mai atentă, o sursã a numeroase probleme cât se poate de adânci şi de complicate“, spune Husserl în cea de-a doua carte.
Instaurarea tabloului. Metapictura în zorii Timpurilor Moderne de Victor Ieronim Stoichiţă este „o carte consacrată apariției tabloului scrisă pe vremea dispariţiei sale“. „Este vorba desigur, în primul rând, de consecinţa unui anume Zeitgeist care face în aşa fel încât tensiunile, întrebările şi obsesiile ce străbat creaţia artistică a unei epoci să-şi găsească pandantul în discursul istoric al aceleiaşi epoci. A vorbi despre «instaurarea tabloului» în vremea în care imaginea artistică instaurează un dialog nu lipsit de tensiune cu certitudinile (şi servituţile) acestui mediu pictural, pentru a se lansa în virtualitatea spaţiilor computerizate şi în lumea instalaţiilor video, ține de un impuls fundamental ce provine din spiritul artistic contemporan şi care se traduce în demersul unei hermeneutici istorice a faptelor culturale“, spune autorul.
Capitalismul. Logica libertăţii este o colecție de eseuri coordonată de Cosmin Marinescu. „Confruntarea dintre capitalism şi intervenţionism constituie dezbaterea esenţială a epocii noastre, prin efectele pe care le are asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Orice cetăţean care îşi doreşte cu adevărat să înţeleagă ceea ce se întâmplă atât în lume, cât şi în România ar trebui să parcurgă această carte, care poate deveni un real companion intelectual“, ne recomandă Pascal Salin, profesor emerit de economie la Universitatea Paris-Dauphine, fost preşedinte al Societăţii Mont Pèlerin.
Tot la Humanitas vor apărea în curând încă trei volume interesante. Sum. Patruzeci de poveşti de dincolo de David Eagleman, este, după părerea criticilor de la The New York Times Book Review, „o cărţulie savuroasă care-ţi dă de gândit, una dintre acele cărţi bizare şi greu de clasificat, care-l bântuie pe cititor mult după ce va fi dat ultima pagină.“ Volumul reuneşte diversele faţete ale acelui sum latinesc, „eu sunt“, ca ilustrare a posibilianismului (a nu se confunda cu posibilismul!, suntem avertizaţi), al cărui teoretician şi adept se declară David Eagleman: este vorba, în esenţă, despre explorarea posibilităţilor noi, ignorate până acum, şi despre atitudinea sceptică faţă de toate ideile luate de-a gata în legătură atât cu universul, cât şi cu mintea umană. Sum este o operă de „filozoficţiune“, un mic „roman experimental“, ale cărui capitole imaginează scenarii perfect credibile de trecere, de sondare a nenumăratelor ipoteze privitoare la ceea ce se întâmplă după moarte. Surprinde, într-un cuvânt, suma tuturor posibilităţilor care este necontenit viaţa. Fie ea şi de dincolo.
Jean Sévillia, autorul faimosului eseu Corectitudinea istorică, revine acum cu pandantul acestuia, Incorectitudinea istorică. Sumarul cărţii, la fel
de bogat şi de incitant, include de data aceasta şi probleme controversate, prejudecăţi ideologice, tabuuri şi mistificări legate de istoria mare, a lumii: De ce oamenii au simţit uneori nevoia să fabrice un nou Isus, după gustul epocii? Care a fost cu adevărat contribuţia arabilor în transmiterea cunoştinţelor antice în Evul Mediu? Biserica a fost un obstacol în calea ştiinţei? Cine a profitat de pe urma colonizării? Cele două războaie mondiale au fost purtate în numele drepturilor omului? Într-un stil ferm, dar echilibrat şi dezinvolt, consacrat deja prin succesul cărţilor sale, Jean Sévillia construieşte, pe baza unei documentări riguroase şi bogate, un traseu sigur pentru ieşirea din păienjenişul de piste false ale interpretării istoriei.
Și piesa de rezistență: Friedrich Nietzsche – Ecce Homo. Cum devii ceea ce eşti, traducere de Mircea Ivănescu.„Îmi cunosc soarta. Cândva se va lega de numele meu amintirea a ceva monstruos – a unei crize cum nu a mai existat pe pământ, a celei mai profunde ciocniri de conştiinţe, a unei decizii conjurate împotriva a tot ceea ce se crezuse, se ceruse, se considerase sfânt până atunci. Eu nu sunt om, eu sunt dinamită“, scria Nietzsche. „Cât de mult adevăr suportă, cât de mult adevăr îndrăzneşte un spirit? Aceasta a devenit pentru mine, în tot mai mare masură, unitatea de măsură a valorilor. Eroarea (credinţa în ideal) nu este orbire, eroarea este laşitate… Fiecare realizare, fiecare pas înainte în cunoaştere purcede din curajul, din duritatea faţă de sine însuşi, din puritatea morală faţă de sine însuşi… Eu nu resping idealurile, îmi pun pur şi simplu mănuşi în faţa lor… Eu vin din înălţimi pe care nici o pasăre nu le-a întâlnit în zborul ei, cunosc abisuri în care nu s-a rătăcit încă nici un picior de om. Mi s-a spus că e cu neputinţă să mi se mai lase din mâini o carte de-a mea odată ridicată – eu tulbur până şi odihna de noapte… Nu există în sensul acesta cărţi mai superbe şi în acelaşi timp mai rafinate“.