Margaret Catchpole, femeia care a fost condamnată de două ori la moarte și a reușit să scape de fiecare dată, își spune povestea, peste veacuri, cu o forță emoțională care te afectează profund, în romanul Salvarea, de Carol Birch, apărut în colecția Strada Ficțiunii de la Allfa.
Margaret Catchpole a existat în carne și oase, iar scrisorile pe care le-a trimis din exil celor rămași acasă au supraviețuit până astăzi. Ea s-a născut în 1762 în Suffolk, Marea Britanie, ca fiică de plugar, și a murit în New South Wales, Australia, în 1819. Faptele ei curajoase, multe săvârșite în goana calului, farmecul și spiritul ei liber i-au conferit un statut aproape legendar.
În romanul lui Carol Birch, Margaret își începe povestea la 54 de ani, în contextul dramatic al unei nașteri din New South Wales. Fulgere scăpărătoare anunțau furtuna, iar Margaret, moașă la acea vreme, îi ajută pe mamă și pe nou născut să se adăpostească într-un copac, de unde vor vedea în scurt timp cum casa este luată de ape. În acele momente de pericol și suspans, Margaret își amintește trecutul furtunos pe care l-a lăsat în urmă. Când avea numai șase ani, frații și surorile ei au dus-o să vadă cum Jane Brewer, falsificatoare de bani, este spânzurată și apoi arsă pentru faptele ei. Imaginea aceasta o va bântui mereu.
La maturitate, ca servitoare în casa unei familii înstărite și, în același timp, protectoare a infractorilor, Margaret a dus o viață dublă. Inevitabil, a urmat decăderea. Când iubitul ei a intrat în închisoare, Margaret a furat un cal cu intenția de a-l vinde ca să facă rost de bani pentru eliberare, dar nu izbutește să își ducă planul la îndeplinire. Este prinsă și condamnată la spânzurătoare. Nu o dată, ci de două ori… Iar aventurile neînfricatei Margaret Catchpole sunt departe de a se fi sfârșit aici.
În Suffolk există până astăzi o cârciumă care îi poartă numele, iar pe malul râului Orwell există o casă, denumită Casa cu Pisici, unde se spune ca Margaret obișnuia să așeze o pisică împăiată în fereastră pentru a-i avertiza pe contrabandiști de sosirea portăreilor. În Australia, secția de maternitate a Spitalului Hawkesbury din Windsor, New South Wales, se numeste secția Catchpole, ca o recunoaștere a serviciilor ei de moașă în zilele de început ale coloniei. În localitatea Hobartville din apropiere există o stradă numită Catchpole Avenue.
Ce mă interesează la poveștile celor care au trecut prin experiențe-limită nu e spaima pe care o simți când te confrunți cu așa ceva, ci felul în care întâlnirile cu limita scot la iveală tot ce e mai omenesc în noi. – Carol Birch
Carol Birch s-a născut în 1951, la Manchester, în Marea Britanie. Și-a făcut studiile la Keele University. A debutat în 1988, cu romanul Life in the Palace, obținând David Higham Award for the Best First Novel of the Year. În anul 2003, Carol Birch a fost nominalizată la Man Booker Prize pentru romanul Turn Again Home. Anul 2011 îi aduce o nouă nominalizare la același prestigios premiu pentru Menajeria lui Jamrach (Jamrach’s Menagerie; Editura ALLFA, 2011). Printre romanele sale se mai numără The Fog Line (1989, premiat cu Geoffrey Faber Memorial Prize), The Unmaking (1992), Songs of the West (1994), Little Sister (1998), Come Back, Paddy Riley (1999), In a Certain Light (2004) și The Naming of Eliza Quinn (2005).
Salvarea (Scapegallows, 2007; Editura ALLFA, 2015) a fost distins cu East Anglian Book of the Year Award în 2008. Ca jurnalist cultural, Carol Birch este o voce cunoscută în Marea Britanie, colaborând la ziare ca The Independent, The Times Literary Supplement, The Guardian, The Observer, New Statesman sau The Independent on Sunday.