Romanul Darul lui Serafim (ed. Cartea Românească) leagă trei poveşti istorisite pe trei voci diferite, care introduc cititorul în atmosfera anilor nebuni ai jazzului, ai epocii în care se naşte viteza şi încep să moară vechile convenţii sociale, într-o Românie modernă, doar în aparenţă calmă şi prosperă.
Actori principali: Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai mari industriaşi români din perioada interbelică, producătorul locomotivelor Malaxa, inginer talentat şi figură politică foarte controversată a acelor ani; o candidată la titlul de Miss România 1932, în concursul organizat de revista Realitatea ilustrată; o familie de aristocraţi bucureşteni, cu un destin tragic, şi toţi membrii săi strînşi în jurul celor doi băieţi de vîrstă şcolară.
Ce au în comun toate aceste personaje? Răspunsul îl ştie numai Serafim, bătrînul cerşetor cu puteri tainice care străjuieşte, în noaptea de Vovidenie a anului 1932, impunătoarea biserică a Amzei.
„Simona Antonescu are o vervă de povestaş hipnotic. Îl priveşti în ochi şi, obligatoriu, accepţi tot ce grăieşte.” (George Neagoe)
Vă oferim un fragment în exclusivitate din Darul lui Serafim:
”De curând întors de la Campionatele României de bob şi schi, întregul grup se aruncă în organizarea înscrierii Aglăiţei pentru câştigarea titlului de „Miss România”. Trebuiau făcute două fotografii, una în picioare, alta portret, şi trimise la Comitetul pentru Bucureşti. Se înfiinţaseră Comitete Judeţene, pentru ca o primă selecţie să fie făcută local, iar în finală să ajungă numai câte trei candidate din fiecare judeţ.
Zilnic se prezenta în casa din strada Moxa ori pe treptele Conservatorului câte unul dintre ei, cu veşti noi. Când anunţul apăru în sfârşit, băieţii o aşteptară la ieşirea de la cursuri, cu ziarul sub braţ, intonând într-un glas, cu mult patos şi cu gesturi largi:
– „Dudue dragă, stimată domnişoară, ursitoarele au fost generoase cu voi!”
Dudue dragă, stimată domnişoară, ursitoarele au fost generoase cu voi. Momentul de acum reprezintă pentru voi anotimpul primăvăratec. Prindeţi acest moment. Vă oferim prilejul. Participaţi la concursul nostru. E o splendidă luptă dată pe judeţe, pe regiuni, pe ţară şi lupta se va da apoi cu frumuseţile de pe întregul glob. Care va birui? Cine ştie, poate că d-ta, sau d-ta, dudue, tânăra cititoare cu ochi în cari noaptea şi-a filtrat misterele sau în cari cerul şi-a picurat seninul, spunea anunţul care amuza atât de tare pe băieţi.
Seara şi-o petrecură cu toţii în luminatorul ce o găzduise pe Magda după păţania cu glezna luxată, transformat acum în salon de primire al Aglăiţei. Doamna Vlădoianu trimitea sus slujnica purtând tăvi pline cu plăcinte, încântată că fiica dumisale este atât de anturată. Domnul general nu bănuia nimic din toate cele ce se puneau la cale sub acoperişul casei sale.
– Citeşte, poruncea Magda, după plecarea slujnicei.
– Regulament:
– toate concurentele trebuie să aibă între 16-25 de ani şi să nu fie măritate;
– candidatele trebuie să locuiască cu părinţii sau cu o rudă apropiată;
– Poftim? ridică Paul ochii din ziar. Asta este nouă. De unde a apărut?
– Are legătură cu moralitatea, îl lămuri Magda. Citeşte mai departe, nu te mai întrerupe.
– Mai departe:
– candidatele trebuie să aibă o ocupaţie cinstită. Să nu fi profesat ori să nu profeseze încă activităţi teatrale sau cinematografice.
– Tu, ca ocupaţie, să treci acolo campioană, îi spuse Paul Aglăiţei, făcând pe Magda să-i smulgă ziarul din mână şi să continue singură mai departe:
– Concurentele trebuie să facă proba unei moralităţi desăvârşite;
– orice purtare nedemnă pe parcursul concursului atrage după sine eliminarea;
– fiecare candidată trebuie să aibă trei costume: costum sport sau de stradă, costum de plajă şi rochie de seară. În ce priveşte costumul de plajă, pantalonii acestuia trebuie să fie de o lungime convenabilă;
– se interzice folosirea fardurilor de orice fel. Se interzice folosirea corsetelor, a brasierelor, a vopselurilor pentru păr ori sprâncene. Candidatele se vor prezenta în faţa juriului naturale, sub stricta pedeapsă a eliminării imediate în caz contrar.
Data limită pentru expedierea fotografiilor către Comisiile Locale, pentru preselecţii, este 1 septembrie 1932.
Comisiile Locale vor expedia fotografiile selecţionate pe adresa Revistei Ilustrate până la data de 20 septembrie 1932.
Candidatele selecţionate a se prezenta la defilarea pe podium, în faţa juriului de la Bucureşti, sunt aşteptate la Grand Hotel Lafayette, Calea Victoriei 11, miercuri 16 noiembrie 1932, orele 11:00, pentru întocmirea formalităţilor de cazare.
Marea Defilare pe podium, în faţa juriului de la Bucureşti, va avea loc luni 21 noiembrie 1932. Cele trei candidate pentru Bucureşti vor avea acelaşi tratament ca şi concurentele din judeţe, ele fiind cazate pe durata concursului la Grand Hôtel Lafayette. Nu se fac excepţii.
Magda ispăvise de citit. În poartă oprise o birjă din care coborâse un fecior care târguia ceva vin din beciurile domnului general, din cel adus de la moşia din Valea Călugărească. Ordonanţa ieşise de îndată şi dădea feciorului preţurile, afişate de altfel pe o tablă, chiar în poartă. Damigenele pline fură urcate în birjă, la picioarele feciorului, şi ordonanţa rămase privind pe urmele lor, frecându-şi palmele cu mulţumire.
– Mâine mergem să faci fotografiile, spuse Magda. Nu mai târguim nimic, dar nimic. Ţi-ai înnoit toată garderoba zilele acestea, şi tu tot nu eşti hotărâtă cu ce te îmbraci pentru fotografii. Aleg eu, şi tu mă asculţi, decise ea.
Şi lucrurile se împliniră după vorba ei, pentru că Aglăiţa se simţea vinovată.
Porniseră în cea dintâi zi către Magazinul Solavici, pe Lipscani la numărul 37, cu gând să se inspire din modelele de acolo, apoi să târguiască mătase, catifea, poplin pentru dedesubturi şi lenaj şi să se oprească alături, la Dama Elegantă, unde lucra Lulu, croitoreasa ce-i cosea încă de când era elevă. Lulu avea să-i facă rochiile după modelele de la Solavici, pe măsurile ei.
Socoteala lor de acasă însă nu se mai potrivise cu cea din târg. După ce lăsaseră mătăsurile şi poplinul la Lulu, intraseră numai de plăcere la Papagal, unde aflară un satin culoarea oului de raţă care o încântă atât de mult pe Aglăiţa, încât schimbară poruncile lăsate la Lulu şi tocmiră alt model de rochie care să se potrivească pe noul material.”
Simona Antonescu s-a născut la Galaţi, în anul 1969, şi a copilărit în localitatea Ţintea, judeţul Prahova. După absolvirea Liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Naţional „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti.
A debutat în anul 2015 cu volumul Fotograful Curţii Regale, roman care a cîştigat Concursul de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, şi a devenit în scurt timp bestseller.