Ce-ar fi poveștile clasice azi? Cum ar suna ele în gura unui povestitor modern? Michael Cunningham s-a gândit la asta și iată că reușește să ne impresioneze din nou cu o proză puternică, emoționantă, memorabilă.
O bătrînă care şi-a trăit viaţa din plin, fără grija zilei de mîine, se trezeşte singură şi părăsită şi se hotărăşte să-şi facă o casă din turtă dulce. Un prinţ care, în urma unei poveşti bine-cunoscute, a rămas cu o aripă de lebădă trăieşte înstrăinat de societate, prin cîrciumi de periferie, ocolit sau ridiculizat de nobilele sale rude. O fată frumoasă şi săracă ajunge în castelul unei bestii ce seamănă mai degrabă cu un criminal psihopat. Michael Cunningham rescrie într-o manieră inedită cele mai populare basme, dezvăluindu-le latura matură, întunecată şi chiar perversă. Lumea miraculoasă a basmului e invadată de cea reală, cu monstruozităţile şi traumele ei, iar simplitatea inocentă a poveştilor din copilărie se transformă într-o explorare a ascunzişurilor comportamentului uman. Reimaginate în cheie modernă, temele de basm devin astfel bucăţi literare de mare forţă, scrise cu virtuozitate, cu farmec şi cu un realism ce uneori frizează cinismul.
Dacă nu eşti plăsmuirea unui vis dement de-al zeilor, dacă frumuseţea chipului tău nu dă peste cap constelaţiile, n-o să arunce nimeni vreo vrajă asupra ta. Nimeni nu vrea să te transforme în bestie, nici să te adoarmă pentru o sută de ani. Nici un duh rău deghizat în spiriduş n-are de gînd să-ţi ofere trei dorinţe ce ascund nenorociri, ca o lamă de ras într-o prăjitură. (Michael Cunningham)
Aceste basme tulburătoare, aduse în contemporaneitate, au în ele reţeta perfectă pentru lectură. O carte ce te vrăjeşte şi-ţi cucereşte mintea… (The Independent)
Poveştile lui Michael Cunningham sînt copleşitoare, emoţionante, chiar dacă ne fac să vedem altfel basmele copilăriei… Nu toate răţuştele urîte se dovedesc a fi lebede. Nu toate broaştele sînt prinţi fermecaţi, şi poate-i mai bine aşa. (The New York Times)
Michael Cunningham s-a născut în 1952 în oraşul Cincinnati din Ohio. A studiat literatura şi pictura la Stanford University, apoi s-a înscris la cursuri de scriere creativă. A publicat mai multe povestiri în reviste literare de prestigiu precum The Atlantic Monthly, Redbook, Esquire sau The Paris Review, însă genul care l-a consacrat ca scriitor a fost romanul. O casă la capătul lumii (1990), al doilea roman al său, s-a bucurat de numeroase elogii din partea criticii şi a cititorilor, fiind ecranizat în 2004, într-o producţie cu Colin Farrell şi Robin Wright Penn în rolurile principale. Romanul Orele (1998) a cunoscut un succes răsunător şi a fost distins, la un an după apariţie, cu Premiul Pulitzer şi cu PEN/Faulkner Award. Ecranizarea sa, care le-a avut în distribuţie pe Nicole Kidman, Meryl Streep şi Julianne Moore, a obţinut Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin, două premii BAFTA şi premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal. La Editura Polirom i-au apărut romanele Orele (2003, 2011), O casă la capătul lumii (2005), Zile exemplare (2006), Pînă la căderea nopţii (2011) şi Crăiasa Zăpezii (2014).