Lauren Weisberger este una dintre scriitoarele care promovează genul chick lit – beletristica pentru femei singure, de carieră, aflate în căutarea unui partener şi preocupate să arate cât mai bine. După succesul cărţii Diavolul se îmbracă de la Prada au urmat romanele Vreau să fiu V.I.P şi Pe urmele lui Harry Winston. Cartea Diavolul se îmbracă de la Prada a fost un succes remarcabil pentru că promitea să dezvăluie din secretele marilor reviste de fashion. Iar Weisberger, fosta asistentă a celebrei Anna Wintour la Vogue US, a avut grijă să intensifice efectul succesului editorial prin vânzarea, în paralel cu manuscrisul, a drepturilor de ecranizare. Iată câteva pasaje din interviul publicat iniţial în revista The One, în urmă cu câţiva ani.
Nu a fost puţin riscant să scrieţi despre o experienţă atât de personală – prima slujbă ca asistentă a uneia dintre cele mai influente personalităţi din fashion? Ştiu că nu aţi dezvăluit tot ce aţi trăit la Vogue US, dar trebuie să fi fost ceva, din moment ce cartea a stârnit asemenea reacţii.
Nu cred că „riscant” e cuvântul pe care l-aş folosi. Diavolul se îmbracă de la Prada este o carte distractivă, de citit pe plajă sau în avion. E povestea clasică a tinerei ambiţioase să reuşească într-un oraş mare. Singura diferenţă este că această fată are o slujbă extraordinară, o poziţie invidiată de foarte multă lume care este impresionată de personalitatea celei cu care fata intră în contact zilnic.
Aţi primit vreo ofertă de slujbă de la vreo revistă de modă după ce aţi publicat cartea?
Moda nu este vreo pasiune specială de-a mea, aşa că şi în ipoteza în care aş fi primit o asemenea ofertă, aş fi refuzat-o. Acum mă concentrez mai mult asupra scrisului şi din când în când mă dedic celeilalte mari pasiuni, călătoriile.
Aţi primit vreo reacţie de la cititorii din ţări unde cartea dumneavoastră a fost publicată?
Da. În urmă cu câteva săptămâni eram într-un avion Singapore Airlines, călătoream de la New York la Bangkok. Una dintre însoţitoarele de bord m-a recunoscut şi mi-a spus că abia terminase de citit cartea mea, care era bestseller în Singapore. M-am bucurat foarte mult, pentru că e important ca un scriitor să primească recunoaştere şi în afara zonei geografice în care se află.
Spuneaţi la un moment dat ca a citi cartea dumneavoastră e un fel de „plăcere vinovată”. În timpul liber, ce astfel de „plăceri vinovate” aveţi?
Oooh, sunt atât de multe încât mi-e greu să fac o listă. Voi încerca, totuşi. Multe dintre ele sunt micile plăceri ale omului modern: îmi place să dorm până târziu şi în weekend să mai lenevesc în pat, îmi place să citesc US Weekly şi alte tabloide de scandal, îmi place să revăd la nesfârşit scenele finale din „Girls Just Want to Have Fun” şi „Dirty Dancing”. Cred că le-am văzut de câteva sute de ori până acum.
Cartea dumneavoastră a fost fie aclamată, fie criticată. Cum aţi primit aceste reacţii? Vă aşteptaţi să aibă un aşa succes?
Sincer, nici nu ştiam la ce să mă aştept. Cred că cea mai bună parte a întregii experienţe este că am ajuns să scriu această carte şi după aceea, în turneul de promovare, am avut ocazia să cunosc foarte mulţi oameni. Am fost în metropole şi în oraşele mici, unde am întâlnit femei care aveau poveşti asemănătoare de împărtăşit.
Foto: Julie Dennis