Criticul literar Elisabeta Lăsconi despre un roman remarcabil:
Cine o poate uita pe Scarlett O´Hara, eroina din Pe aripile vântului, cu farmecul ei care le-a adus în literatură pe „frumoasele sudiste”, cu şiretenia ce o ajută să îndure nenorocirile şi replicilele memorabile despre ziua de mâine, cu iubirile ei, una iluzorie pentru bărbatul cel mai nepotrivit, şi alta inconştientă pentru cel ce i se potriveşte, dar mai ales cu obsesia ei pentru Tara, pământul moştenit şi trecut prin pârjolul Războiului Civil?
În 2010, la 77 de ani după ce Pe aripile vântului şi-a început zborul, vântul sudist pare să adie peste alt secol: Trandafiri de Leila Meacham aduce altă poveste ce se petrece de data asta în Texas, într-un orăşel şi pe o plantaţie de bumbac, o saga de familie întinsă pe multe decenii, apăsată de un blestem ce atinge trei familii pe parcursul a trei generaţii. Roman popular, cu multe istorii şi destine, întinse pe sute de pagini, Trandafiri a ajuns rapid bestseller, tradus deja în peste zece ţări.
Leila Meacham îşi plasează acţiunea la început de secol XX, urmărind pe tinerii bărbaţi din cele trei familii, Toliver, Warwick şi DuMont, trecând prin ororile Primului Război Mondial, prin anii crizei economice, toţi gravitează în jurul tinerei Mary Toliver, destine ce se împletesc sub semnul unei legende a familiei, cu trandafiri ca semne, cu blestemul ca povară, pornind de la plantaţia de bumbac Somerset, atingând şi celelalte două averi: prosperitatea adusă de cherestea familiei Warwick şi cea dată de magazinele DuMont.
Leila Meacham scrie despre sentimente intense: prietenia absolută, ce duce la sacrificii şi devotament total (Ollie DuMont îi salvează viaţa prietenului său Percy Warwick, chiar şi cu riscul unei răni distrugătoare), cu iubirea unică pentru o femeie de care se îndrăgostesc din copilărie, când o văd prima oară printre barele pătuţului. Cele două femei puternice din clanul Toliver, Mary şi nepoata ei Rachel, pun însă pe primul loc legătura cu pământul, o relaţie aproape mistică, iar după ea apartenenţa la o tradiţie.
Romanul se compune din acţiunea plasată în prezent, când Rachel, dornică să se întoarcă la plantaţia Somerset, promisă ei ca moştenire de mătuşa Mary Toliver, trebuie să înfrunte drama familiei ei sărace, care i-a pus mereu în discuţie pasiunea pentru bumbac, codicilul la testamentul făcut de mătuşă ce răstoarnă toate relaţiile. Personajele alunecă în trecut şi rememorările dezvăluie secrete păstrate cu grijă, unele au distrus vieţi, altele continuă să provoace tragedii.
Trandafiri aruncă o privire spre originile engleze, cu ambiţia de a transplanta în Lumea Nouă războiul celor două roze, cu alte semnificaţii: trandafirul roşu echivalează cu a cere iertare, cel alb, cu a ierta, cel roz – refuzul sau neputinţa iertării. Şi aduce un suflu tragic peste destinele celor ce-şi văd fericirea fărâmiţată ori distrusă brusc de ambiţii şi datorii vechi de familie, de orgolii sau convingeri puternice.
Leila Meacham surprinde atmosfera sudistă prin descrierea plantaţiei de bumbac în mai multe anotimpuri, reînvie spiritul Sudului prin mentalitatea bărbaţilor, prin relaţiile dintre taţi şi fii, prin frumuseţea femeilor ce le ascunde firea feroce. Ştie să adauge sare şi piper întâmplărilor, ca să le facă picante, nu se teme nici de scenele patetice în care bărbaţii îşi plâng greşelile, iar femeile se înverşunează să se răzbune sau să le repare.
Trandafiri dovedește încă o dată că Sudul înfrânt în Războiul Civil îşi ia revanşa, câştigând toate bătăliile ficţiunii.