Cărţi despre cum poţi schimba s-au mai scris. Şi cărţi despre cum să fii lider, despre cum să conduci, despre cum să-ţi foloseşti atuurile psihologice, fizice, materiale, supraumane ca să devii ceea ce nici nu ai visat vreodată. Cărţi motivaţionale. Cărţi pentru mase.
Volumul Triburi, al lui Seth Godin, face şi nu face parte din această categorie. Nu are băţul înfipt în… coperta din spate, să spunem, pe care îl au alte cărţi care vor să-i semene. Nu se dă mare şi nu pretinde că e soluţia absolută la întrebarea „Cum să fac să-i conduc pe alţii?“ Este atrăgătoare însă, uşor de citit, încape într-un buzunar de hanorac şi se bazează pe puterea exemplului.
Seth Godin a croit întreaga pledoarie în favoarea leadership-ului pe ideea că toţi putem fi şefi de trib într-un domeniu pe care este musai să ni-l căutăm şi să ni-l găsim. Resursele şi posibilităţile sunt nelimitate. Cu siguranţă, există pe lumea aceasta un lucru la care fiecare dintre noi se pricepe foarte bine. Acest volumaş ne împinge de la spate să acţionăm şi să descoperim acest domeniu. Toţi putem fi voci care trebuie să se facă auzite, care merită atenţie, care cer followers.
Şi primul pas pentru găsirea tonului este a nu merge cu turma. De a fi creativ, spune Seth Godin, chiar şi în comunicarea de zi de zi dintr-o organizaţie. Autorul nu merge foarte adânc în sfaturi precise. Nu este o carte care să-ţi dea mură în gură, ci una care, în ciuda dimensiunilor reduse şi a scrierii libere, te face să te gîndeşti şi să te pui singur în mişcare. Nu te învaţă CUM să fii lider, căci pentru asta nu există o reţetă universal valabilă. Te pune însă să reflectezi la capacităţile, la talentele, la sclipirile tale.
M-aş întoarce puţin la conotaţiile cuvântului din titlul volumului lui Godin. Triburi înseamnă diversitate. Uneori înseamnă dificultate în a le intra pe sub piele şi de a te impune în faţa lor. Triburile nu au încredere în oricine, au obiceiuri bizare şi specifice. Orice trib se crede superior faţă de altele şi luptă pentru a-şi păstra tradiţiile şi legendele. O lume întreagă compusă din triburi nu pare deloc o lume uşor de unit şi de condus. Poate că aceasta reprezintă marea şi suprema încercare – să ajungi să fii liderul tribului triburilor.
Cheia unei eventuale urcări? Să nu uiţi că individul contează mult mai mult decît grupul în sine. Că schimbarea, inovaţia, inventivitatea, culoarea, dinamica, toate acestea sunt factorii care ne pot susţine în acţiunile noastre şi le pot îndrepta către ceva cu adevărat pozitiv. Că un lider isteţ vede amănuntele care îi pot uni pe oameni. Poate crea reţele şi apoi poate îşi poate etala, cu mîndrie, creaţia.
Nu aş dori să dezvălui mai multe din cartea Triburi, pentru că e o lectură ce trebuie lăsată să se desfăşoare în linişte sub ochii celor interesaţi. Eu pot să spun că, dintre marii lideri, poate nu l-am ales pe cel mai mare. Nu este liderul meu direct, ci un personaj care, de la distanţă, poate inspira şi sufla în pânzele cuiva care are de gând să se preschimbe din mic în mare.
Şi vorbesc despre fostul mare baschetbalist Michael Jordan. Prin atitudine, prin pasiune, prin gândire, prin morală, la nici doi metri înalţime într-un univers de uriaşi, el a fost considerat liderul perfect. Culmea, Michael Jordan vorbea uneori în nişte cuvinte care păreau citate din cărţile motivaţionale. De pildă „Unii oameni vor să se întâmple un lucru, unii se roagă să se întâmple, alţii chiar fac acel lucru să se întâmple“. Sau „Cu talentul câştigi meciuri, dar cu munca în echipă şi inteligenţa câştigi campionate“. Şi, culmea, le şi aplica!
P.s. Dacă nu mai găsiți cartea, îl puteți vedea pe Seth Godin vorbind la o conferință TED despre Triburi.