APĂ PENTRU ELEFANŢI
de Sara Gruen
272 pag. Humanitas Fiction
Noul roman captivant al Sarei Gruen, Apă pentru elefanţi, explorează măreţia patetică a circului din perioada marelui crah financiar interbelic. Jacob Jankowski, student la medicină veterinară la Cornell, află că părinţii săi au murit într-un accident de maşină. Pierdut, tânărul se urcă într-un tren în care se întâmplă să călătorească şi trupa Fraţilor Benzini cu „Cel mai impresionant spectacol de pe Pământ“, Jacob fiind ademenit să accepte o slujbă de doctor al animalelor din manej. Responsabilităţile sale îl poartă în sfera imprevizibilă a lui August Rosenbluth, directorul menajeriei circului, şi a frumoasei sale soţii, Marlena, ale cărei numere de călărie atrag mulţimi de admiratori.
Jacob se cufundă în subcultura bizară a acrobaţilor, trapeziştilor, înghiţitorilor de săbii şi îmblânzitorilor de lei, stăpânind un limbaj care reflectă un sistem rigid de organizare pe caste. Circul Fraţilor Ringling e poreclit „Big Bertha“, artiştii sunt „ciudăţenii“, iar spectatorii sunt mereu „ţărănoi“. Trupa traversează ţara consumând spectacole care au dat faliment în economia din vremea crizei financiare. După ce unchiul Al, autocratul maestru de manej, o cumpără pe Rosie, o femelă de elefant cu o poftă nestăvilită de limonadă şi incapabilă să se supună celor mai simple comenzi, Fraţii Benzini nu par să mai aibă vreun viitor. Centrul romanului constă în modul în care Jacob reuşeşte s-o facă pe Rosie să-şi joace rolul în arenă, astfel salvând circul de la dispariţie.
Gruen, al cărui roman de debut a fost Riding Lessons, transformă caii şi alte animale în personaje înduioşătoare. Potrivit unei note de-a autoarei, ea a studiat limbajul corporal şi comportamentul elefanţilor cu o fostă dresoare de la Grădina Zoologică Muncipală din Kansas. Documentarea face toţi banii. Suferinţa Marlenei, maltratată de August, păleşte în faţa cruzimii nonşalante pe care acesta i-o aplică lui Rosie: „Îmi ridic privirea tocmai când îşi aruncă ţigara, care zboară prin aer şi ajunge în gura larg deschisă a lui Rosie, sfârâind la contactul cu limba. Ea urlă, îngrozită, smucind din cap şi băgându-şi trompa în gură în căutarea ţigării. August se îndepărtează. Mă întorc spre Rosie. Se uită lung la mine, cu o privire de o nespusă tristeţe pe chip. Ochii ei chihlimbarii sunt plini de lacrimi“.
Circul lui Gruen, cu moralitatea sa făţiş mercantilă, reprezintă un simbol al forţei deformate a capitalismului. Indiferent de cât sunt de nefericiţi sau asupriţi, artiştilor le place să construiască iluzii, în timp ce cos o nouă parură cu paiete pentru Rosie sau când hrănesc lamele, iar oamenii mor de foame într-o Americă devastată de criză.
Prin carte sunt inserate fotografii alb-negru cu scene din circurile americane reale din prima jumătate a secolului, care surprind eleganţa neaşteptată a unui elefant coborând dintr-un tren, simetria unei orchestre în marş, un grup de dansatoare cu costume de pene ori singurătatea apăsătoare a unui bucătar îmbrăcat impecabil.
Cu sincronizarea pricepută a unui showman, autoarea păstrează pentru final o dezvăluire uluitoare, transformând o simplă perspectivă asupra vieţii americane într-un basm escapist fermecător.