Scriitoarea franco-engleză Tatiana de Rosnay este deja un fenomen în literatura contemporană, şi aceasta nu numai datorită uriaşei ei popularităţi. În primul rând, uimeşte capacitatea ei de a scrie la fel de bine şi de complex atât în franceză (limba tatălui ei), cât şi în engleză (limba mamei). Opt romane în franceză şi două în engleză, toate bucurându-se de acelaşi succes de public şi de critică, atestă această neobişnuită abilitate a Tatianei de Rosnay de a crea universuri ficţionale originale în două limbi diferite.
În al doilea rând, este la fel de uimitoare capacitatea scriitoarei de a se adresa, concomitent, mai multor categorii de cititori. Fostă jurnalistă la revistele Elle şi Psychologies, Tatiana de Rosnay ştie să construiască poveşti care să satisfacă deopotrivă curiozitatea cititorului obişnuit şi interesul pentru subtilităţi psihologice şi carcaterologice al cititorului rafinat. Avem de-a face cu o autoare populară, dar nu cu un scriitor de consum.
Romanul Vieţi secrete face parte dintre cele scrise în engleză. Titlul original, A Secret Kept, transmite foarte bine starea de aşteptare sub imperiul căreia se desfăşoară acţiunile din 
care se alcătuieşte povestea. Autoarea stăpâneşte la perfecţie arta revelaţiei, romanul începând ca o simplă poveste de vacanţă, pentru a se transforma ulterior într-un roman al misterului şi al analizei psihologice captivante.
Antoine Rey îi face cadou surorii sale, Mélanie, o scurtă vacanţă în insula Noirmoutier, aflată în Oceanul Atlantic, lângă coasta Vendeei. Intenţia lui Antoine a fost aceea de a-i oferi o revedere a locului în care familia obişnuia, înainte de moartea mamei, să îşi petreacă vacanţele de vară. Insula trezeşte însă şi altceva decât amintiri frumoase, şi anume unele secrete, crezute uitate, despre mama lor. Când Mélanie se pregăteşte, pe drumul de întoarcere către Paris, să îi spună deschis lui Antoine în ce constă trecutul negru al mamei, ea pierde controlul volanului şi se produce un accident.
Aici, Tatiana de Rosnay deschide cu iscusinţă un al doilea „sertar“ al revelaţiei, căci, încercând să îşi revină, Antoine o cunoaşte pe Angèle, medic legist, care îl învaţă, încetul cu încetul, să analizeze înţelesurile vieţii sale de până atunci. Secretul familiei – legat de mama Clarisse – este completat de umbrele relaţiei lui Antoine cu copiii şi familia sa. El îşi descoperă astfel o triplă slăbiciune: în relaţia cu trecutul, cu prezentul şi cu viitorul, fiindu-i puse la încercare abilităţile de frate, soţ şi tată.
Practic, Vieţi secrete este un roman profund despre fiecare din noi, căci viaţa adevărată înseamnă, în spatele gesturilor şi acţiunilor de zi cu zi, asemenea zone de penumbră, în care se ascund, de fapt, sensurile iubirii, vieţii şi morţii. Iar reînvăţarea lor, după cum ne arată Antoine, presupune efort, autocunoaştere şi adaptare. Secretul romanului Vieţi secrete, până la urmă, constă în acest adevăr fundamental: dramele interioare ale conştinţei, ale vieţii de familie şi ale relaţiilor umane sunt la fel de grave şi de spectaculoase ca şi războiele sau cataclismele naturale.
Marele talent al Tatianei de Rosnay este acela de a aduce în faţa ochilor cititorului cazuri contemporane, în care acesta îşi regăseşte propriile nelămuriri, îndoieli şi fantasme, şi de a le da o rezolvare profundă şi complexă. Asta şi explică, de fapt, uriaşa popularitate a autoarei, care în 2010 a fost plasată de Le Figaro pe locul al cincilea în topul celor mai vânduţi autori, înaintea unui Michel Houellebecq sau Fred Vargas.
Răzvan Voncu pentru BookMag