O carte pentru inamicii lecturii

Jurnalul unui puşti este o carte extrem de amuzantă, un roman în benzi desenate care te amuză la tot pasul şi care te relaxează. Am avut câteva ezitări în privinţa citirii acestui roman, având în vedere că se adresează unei anumite categorii de vârstă pe care eu am cam depăşit-o. Dar nu este deloc adevărat. După părerea mea, poate fi citită la fel de bine şi de adulţi şi poate îşi vor recunoaşte propriul copil în Greg Heffley, cât şi de adolescenţii care au trecut de ciclul gimnazial, dar care, vă spun din proprie experienţă, se vor regăsi foarte mult în personajul principal şi în comportamentul lui faţă de părinţi, fraţi/surori mai mici/mari, şcoală, profesori, popularitate, prieteni plus multe alte lucruri.

„În primul rând, să ne lămurim: Acesta este un jurnal, nu un jurnal intim. Ştiu că aşa s-ar putea crede după copertă, dar când Mami s-a dus să-l cumpere, i-am spus expres să-mi ia unul care să nu arate ca un  «jurnal intim». Grozav! Tot ce-mi trebuie acum e să mă prindă vreun fraier cu agenda la mine şi să-şi facă o idee greşită. Celălalt lucru pe care vreau să-l lămuresc este că a fost ideea lui Mami, nu a mea. Dar dacă ea are impresia că eu o să-mi scriu aici «sentimentele» sau ceva de genul ăsta, e nebună. Nu vă aşteptaţi să o ţin una şi bună cu «Dragă jurnalule» aşa, «Dragă jurnalule» pe dincolo”.

Primul volum din această serie, care m-a convins deja că este extraordinară, ne înfăţişează un an din viaţa unui puşti „prins în şcoala generală“. Toată cartea este scrisă sub formă de jurnal, cu linii şi fără capitole (asta dacă nu consideraţi lunile anului aşa ceva). Este o carte care se citeşte foarte uşor, scrisul este destul de puţin şi chiar le-o recomand persoanelor care afirmă cu încăpăţânare că nu le place să citească sau că cititul e plictisitor. Cartea aceasta s-ar putea să spargă gheaţa pentru mulți. Universul lui Greg e foarte bine construit şi în plus mai avem şi imaginile care ne fac mult mai uşoară trecerea din lumea reală în universul fictiv al acestuia. Veţi vedea că pur şi simplu nu te mai poţi opri din citit decât când ajungi la ultima pagină şi de cele mai multe ori nici din râs.Vă asigur că nu o să regretaţi dacă citiţi cartea şi sigur o să ajungeţi să îndrăgiţi multe personaje, chiar şi numai pentru porţia de râs pe care v-o oferă. Eu nu mă mai puteam opri din râs când îl vedeam pe fratele mai mic al lui Greg, Manny, care e desenat într-un mod foarte comic, sau faţa tristă a lui Greg, pe care o puteţi vedea şi pe coperta cărţii, dar şi în multe ipostaze din roman. M-am regăsit în personajul lui Greg şi pentru că şi eu am un frate mai mare şi ştiu cum e să te enerveze şi să te ciondănești cu el în fiecare clipă, aşa cum face Greg cu Rodrick. Şi ajungem şi la cel mai bun prieten al lui Greg, Rowley, care, deşi nu e atât de perspicace, ba chiar are o  „inteligență scăzută“, ajunge să fie foarte popular fără să se străduiască aproape deloc, spre indignarea lui Greg, care nu mai ştie ce să facă pentru a-şi îmbunătăţi şi a-şi păstra imaginea.

În România au apărut primele patru volume din cele şase apărute în străinătate. După succesul imens din întreaga lume, fiind cea mai bine vândută serie după Harry Potter, au apărut şi două ecranizări după primele două volume ale seriei: Diary of a wimpy kid şi Diary of a wimpy kid 2: Rodrick Rules.

Recomand din suflet această carte tuturor celor care vor să râdă cu poftă la aventurile prin care trece minunatul nostru personaj, Greg Heffley, creat de un autor cu o imaginaţie şi un umor de nedescris, Jeff  Kinney.

Andreea Prus pentru BookMag