Există astăzi, în România, câteva edituri prin mijlocirea cărora anticipația autohtonă se poate exprima în suficientă măsură încât această manifestare particulară a literaturii române să poată trăi și „respira“ împreună cu întregul. În mod neașteptat pentru cine privește din afară fenomenul, ele nu sunt editurile mari, cu tradiție decenială și cu largă suprafață (ca producție de carte, aranjamente comerciale și resurse de reclamă), ci unele mici. Editura Nemira, de pildă, care își aniversează deja douăzeci de ani de la publicarea primei cărți de SF în cadrul colecției sale specializate, poate prezenta o invidiabilă listă de sute de volume apărute în acest răstimp. Multe dintre ele dau năvală spre public în pachete de „cărămizi“ care îți iau ochiul cu ilustrația spectaculoasă a copertelor – bunăoară seriile George R.R. Martin, Frank Herbert, Arthur C. Clarke, Orson Scott Card. Puține sunt însă anticipațiile românești nimerite printre ele, iar la Rao și Egmont, care s-au specializat în editarea unor cărți de fantasy precum Stăpânul inelelor și ciclul Harry Potter, nu le vom găsi aproape deloc. N-aș greși nici dacă aș alătura acestor case editoriale alte câteva firme pricopsite, ALL, Leda, care au avut și mai au interes pentru SF-ul contemporan. Din păcate, nu și pentru cel național.
Sigur, fiecare comerciant face ce crede de cuviință în firma lui și n-o să fiu eu acela care să le conteste politica de organizare și de promovare a proiectelor proprii. Eu doar constat și, totodată, încerc să înțeleg. Înțeleg, bunăoară, că editurile mari au planuri complexe, că atunci când cultivă SF-ul ies rareori din prejudecata conform căreia genul n-ar fi altceva decât un produs comercial, incompatibil cu valoarea literară existentă (atunci când există!) într-o scriere redactată după canoanele tradiționale. Înțeleg și faptul că editurile urmăresc profitul sigur și rapid. Prin urmare, o traducere din anglo-saxoni va fi privită întotdeauna cu mai mult interes decât o inedită creație autohtonă, măcar din două motive. Întâi, din cauza micului snobism „globalizat“ al fanului genului, și în special al celui ce alcătuiește fandomul românesc, iar un editor nu poate fi nepreocupat de publicul-țintă al cărților pe care le publică. În al doilea rând, stând cu ochii pe încasările de pe fiecare titlu, același editor se va lăsa cu greu convins de necesitatea unor acte de generozitate față de scriitorii de anticipație autohtoni, încurajându-le prin publicare o operă în care, dimpreună cu critica aparținătoare establishmentului cultural, nici nu crede foarte mult. 
Din fericire, sarcina editării autorilor noștri de SF au preluat-o, cu posibilitățile lor financiare incomparabil mai reduse, câteva edituri mici. Edituri „de nișă“, cum se spune, unde interesul pentru gen se arată a fi unul special. Evident, și patronii lor sunt preocupați de câștiguri, însă au intuit corect faptul că, la nivelul cifrei lor de afaceri, aceste câștiguri se pot obține și din promovarea literaturii particulare de care se simt legați sufletește. Mă gândesc în special la Millennium Books și la Editura Eagle, dar nu exclud din mica mea panoramă nici Editura Bastion de la Timișoara, deși aceasta reprezintă un caz mai aparte. Cazul ei este al unei edituri mici care și-a dorit prea repede să ajungă mare, lansându-se, în consecință, pe prea multe piste deodată. Cu colecțiile sale gândite să acopere domenii extrem de diverse, de la antropologia culturală la istorie, de la economie la informatică, de la literatura română la cea universală, de la teologie la romanul polițist, editura timișoreană s-a văzut împotmolită curând în hățișul de probleme financiare generat de extrem de defectuoasa difuzare de carte din România, cu nenumăratele sale aspecte de comic absurd, basculat în tragic pentru orice afacere bine intenționată. Pentru noi, e important să ne oprim privirile asupra colecției Helion, deschisă exclusiv romanelor și culegerilor de povestiri scrise de autori români – ceea ce aproape că poate fi interpretat drept un gest polemic. Au apărut în cadrul acestei colecții cărți importante ale anticipației noastre de dată recentă, precum Vremea renunțării de Marian Truță, Basme geostaționare de Dănuț Ungureanu, Arta de a muri pe timp de pace de Lucian-Vasile Szabo, Vincent & Kerlenstein de Lucian Merișca, SF Unu și SF Doi de Cristian-Mihail Teodorescu, Rock me Adolf, Adolf, Adolf de Silviu Genescu (recent încununat cu Premiul „Vladimir Colin“), precum și o reeditare a povestirilor lui Ion Hobana: gest omagial cuvenit unui clasic al genului, cu puțină vreme înainte de a ne fi părăsit pentru totdeauna.
Cred că Editura Bastion ar fi avut o viață mai lungă și chiar prosperă dacă patronul ei, cunoscutul animator al mișcării sefiste Cornel Secu, ar fi acceptat de la bun început condiția unei edituri de nișă, limitându-se la promovarea și dezvoltarea colecției amintite mai sus. Fără îndoială, într-o asemenea situație ar fi trebuit să renunțe și la orgoliul de a publica numai autori români, care nu sunt foarte mulți și nici extrem de productivi. Ar fi fost obligat să includă în proiectele sale și traduceri, care, după cum îl știu eu pe campionul incitantelor numere din revista Helion, varianta pe hârtie, și al versiunii sale electronice, Helion Online, ar fi fost nu doar scrieri americane, ci și mostre din bunul SF european. Ceva de felul acesta, mai puțin dimensiunea europeană, face, la Satu Mare, editura lui Horia Nicola Ursu, Millenium Books. Ea este cu adevărat o editură de nișă, ceea ce nu trebuie să ne conducă spre ipoteza că o asemenea condiție te scutește de orice grijă, întrucât ți-ai format un public al tău, garantat și fidel. Ca să poată rezista, editorul și-a restrâns interesul la câteva direcții simple și profitabile – un SF american de aventură galactică, precum romanele lui John Scalzi (Războiul bătrânilor și celelalte), seria preludiilor și continuărilor ciclului Dune – precum și la câțiva autori de ale căror scrieri Horia Ursu se simte legat în bună măsură sentimental: Cory Doctorow, Jeff VanderMeer, Nicola Griffith. Demn de a fi subliniată în contextul temei mele este însă preocuparea editorului pentru autori români de succes și totodată de valoare, precum Liviu Radu (Singur pe Ormuza, Modificatorii, Povestiri fantastice), Dan Doboș (cu integrala Abația, în variantă definitivă), Sebastian A. Corn (Adrenergic!), Bogdan-Tudor Bucheru (Atingerea și Anotimpurile), Doru Stoica (Între bariere), Michael Haulică (culegeri de povestiri și de articole) etc. Câteva antologii tematice, între care Steampunk. A doua revoluție și Premiile Galileo (2011 și 2012), adăugate celor patru numere publicate din revista Galileo, lărgesc domeniul de prezentare a SF-ului românesc actual, oferindu-l cititorilor pasionați prin ceea ce are el mai fierbinte.
În sfârșit, ajung și la ultimul intrat în arenă, Mugur Cornilă, cu Eagle Publishing House. O editură bucureșteană care, în ciuda numelui său americanizat, dezvoltă, poate cu un disimulat orgoliu, proiecte exclusiv românești. Dedicate SF-ului românesc, vreau să spun, pe care editorul are generoasa, cvasi-utopica și în mod cert surprinzătoarea intenție de a-l readuce în atenția tinerilor de azi prin tot ce a însemnat el, ca literatură de gen, pe parcursul secolului XX. Un program de reeditări, cu alte cuvinte, din care aproape douăzeci de titluri au și apărut, iar altele stau la rând. Colecția se cheamă Seniorii Imaginației, iar pe firul ei urcăm de la Victor Anestin, căruia i se datorează primele romane de SF din România, până la seniorii de dată mai recentă, Mihail Grămescu (Phreeria și Aporisticon), Cristian Tudor Popescu (Planetarium), Voicu Bugariu (Lumea lui Als Ob), Dănuț Ungureanu (Așteptând în Ghermana), Sebastian A. Corn (2484 Quirinal Ave.), Liviu Radu (Trip-Tic), Michael Haulică (Madia Mangalena) și alții. Printre acești alții am bucuria de a mă număra și eu, cu mai vechile mele cicluri de povestiri SF, pentru care editorul mi-a oferit ocazia de a le publica într-o formulă revăzută și definitivă.
N-am nici o îndoială că acest vast proiect de reeditări pretinde, spre a fi înfăptuit, mai mulți ani decât și-o fi făcut Mugur Cornilă socoteala inițial. Pe măsură ce se dezvoltă, el pune în lumină amploarea și diversitatea unor preocupări ce-au făcut posibil genul la noi, iar prin numeroase titluri i-au adus chiar strălucirea. Și, ca să nu se creadă că firma Eagle stă încremenită în trecut, amintesc și de recent lansatul concurs periodic, tot sub deviza Seniorii Imaginației; concurs de romane inițiat de Mugur Cornilă și administrat de editură împreună cu Societatea Română de Science Fiction și Fantasy. Prima sa ediție (cea din 2011, câștigată de Liviu Radu) a produs deja patru romane noi, de certă valoare. Nu pot spune, ca odinioară, că le veți găsi în librării, fiindcă editorul folosește o metodă cu adevărat „postmodernă“: print on demand, tipărirea la comandă, singura formulă care îi permite un ritm de investiție în stare să susțină proiecte atât de consistente dedicate genului SF. Tirajele se alcătuiesc astfel „din mers“, indiferent că vorbim de versiuni pe hârtie sau de cele electronice, din ce în ce mai intrate în preferințele tinerilor cititori. Cine are chef să cerceteze librăria virtuală a Elefantului le găsește acolo.