Diavolul face filme proaste

Diavolul face filme proaste

Am mai găsit o carte pentru vacanţă, aşa le numesc eu, bestseller-urile acestea americane sau puternic americanizate, puţin probabil să se petreacă vreodată muritorilor de rând sau muritorilor în general. Volumele incredibile ca intrigă şi acţiune, dar extrem de devorabile tocmai pentru că aduc cititorilor grăbiţi ai zilei de azi un strop de neprevăzut, de vrajă (sau vrăjeală!) şi de misticism modern. Personajul principal din carteaTentația a lui Douglas Kennedy se numeşte David şi are chef să devină celebru şi plin de bani pe tărâmul atât de ofertant al filmului. Tinereţile însă nu i-au oferit prea mult din ce şi-a dorit. Ba chiar dimpotrivă, încercări disperate, scenarii respinse, sentinţa mediocrităţii şi a ratării.

Succesul vine când speranţa amorţise la mijloc de existenţă. În venele lui David începe să curgă parcă un nou sânge, care îl face să-şi schimbe canoanele, dar şi principiile. Se înconjoară de nişte personaje reci, bizare, cu apucături uşor monstruoase, dacă ştii să le priveşti în lumină sau, mai degrabă, în întuneric. Tentativele sale de a rămâne, în esenţă, acelaşi om bun care se ştia de zeci de ani eşuează lamentabil sub ameninţarea surâzătoare a strălucirii hollywoodiene. Voluptatea şi triumful înving până la urmă, în faţa fostei familii, a fostei existenţe.

Mai mult şi mai mult, asta visează David cu ochii deschişi. Şi această autostradă a ambiţiei îl poartă pe o insulă, proprietate a unui superbogătan, pe numele său Philip Fleck, care îşi exprimă visul de a face şi el carieră în industria efemeră şi glossy a producţiei de film. De altfel, el este deja părintele spiritual şi financiar al unui film extrem de prost, abundent în simboluri amestecate – pe scurt, o durere de cap digitală.

David este chemat să-l resusciteze profesional pe bogătaşul Fleck. Dar în scurt timp îşi dă seamă că a devenit consilierul diavolului, semnând un pact faustian al timpurilor noastre, nicăieri mai potrivit plasat ca la Hollywood. Lucru care la început nici nu pare să-l deranjeze foarte tare pe David, preocupat să-şi păstreze iubita sculptată în gheaţa intereselor, dar şi prietenii suspuşi şi plini de relaţii. Pactul cu Fleck îl aruncă pe David Armitage în războiul iţelor hollywoodiene, o lume foarte joasă în ciuda paietelor de la suprafaţă, o lume găunoasă în ciuda aparenţelor curate şi machiate ca la carte. Substratul cărţii este, de fapt, că acele lucruri se întâmplă în California şi fără să-şi bage dracul coada, dar intervenţia lui este o scuză bine venită, care îl albeşte pe Kennedy de orice innuendo, de orice răutate voită la adresa industriei de praf de stele americane.

Paginile scrise de Douglas Kennedy au ritm, personaje bine conturate, au tensiune, au acţiune. Sunt încercănate de haloul superficialităţii? O, da, din plin! Doar este vorba despre patria falistăţii şi a minciunii frumoase. Cum se termină totul sau, mai bine zis, dacă se termină, veţi afla la finalul unui volum plin, uneori prea plin de evenimente, de lux, de regrete, de urcare, de decădere. Nu ştiu dacă avem ce morală să tragem din Tentaţia. Totul e evident. Fă-te frate cu dracul până treci puntea, dar asigură-te că dai foc acestei punţi înainte să fii cu totul înghiţit de cerneala pactului tău. Ia vezi, se poate?

 

Back to top