Am citit demult o polemică pe tema sexului în literatură. Cei mai mulți argumentau că un scriitor tânăr, indiferent de orientarea sexuală, scrie mai bine despre sex. Un scriitor care trece de 50 de ani găsește mai greu resursele creative pentru descrierile scenelor de sex, iar unul care se apropie de 60 de ani nu reușește decât să reproducă palide amintiri.
Această teorie se aplică și colecției de povestiri Necunoscuta de la Palazzo d’Oro, de Paul Theroux. Cunoscut mai mult ca scriitor de cărți de călătorie, Theroux reușește aici o proză decadentă, de care nu te poți desprinde prea ușor. Cartea a stârnit interesul presei mai ales prin misterul care planează asupra sursei povestirilor: unele 
dintre ele, ni se sugerează, ar putea fi piese de memorialistică, altele pornesc de la o întâmplare reală și cresc în ficțiuni luxuriante. „Ce n-am spus niciodată este că povestitorii cei mai ingenioși sunt cei care ocolesc o anume povestire, singura poveste pe care o deține povestitorul; tocmai această evitare este rațiunea celorlalte povești și mai năstrușnice. Sursa narațiunilor fantastice este adesea acest secret, plăsmuitorul recurgând la o tăinuire pentru a sugera adevărul, dar ocolind mereu povestea fundamentală. Acesta este unul dintre ritualurile creației. Cum am spus, aceasta este singura mea poveste“, spune chiar autorul, în povestirea care dă titlul colecției și care este piesa de rezistență a acesteia.
Total diferită de celelalte șapte povestiri, Necunoscuta de la Palazzo d’Oro este rememorarea unei povești de amor, cu toate detaliile exhibate. Un sexagenar reconstituie o aventură de tinerețe, din anii ‘60, când Italia era paradisul bogătașilor decadenți și când libertatea sexuală părea să nu aibă granițe. Așadar, în Taormina, cu patru decenii în urmă, un tânăr sărac, un artist vagabond, se îndrăgostea de o contesă străină și destul de bine coaptă. Imaginile erotice glisează de la tulburător la grotesc, tenisunea – care nu e doar sexuală – își modifică intensitatea de la o pagină la alta, iar jocul amoros devine când subtil, când evident. Totul se petrece sub ochii unui arab promiscuu, care parcă ghidează din umbră partidele amoroase ale contesei cu tânărul artist. Dar partidele de sex devin previzibile, plictisitoare, nu doar pentru protagoniști, ci și pentru cititor, care vede aceleași clișee. Salvarea vine din dezvăluirea identității reale a contesei și a vârstei sale. Ghiciți?
Suita Amintirile unui Iuda continuă stilul narativ al primei povestiri, cu mici variațiuni descriptive. Sunt patru povestiri care par episoade trăite în copilărie și adolescență, presărate cu scene de cotidian asezonat cu un inventar erotic destul de sumar. Ultimele două narațiuni, O povestire africană și Nimfele despletite, reiau într-o cheie diferită tema primeia, Necunoscuta de la Palazzo d’Or : atracția și trăirea sexuală văzute prin ochii unui sexagenar, temerile și îndrăzneala ce preced o ultimă aventură amoroasă. Ideea finală este că bărbații nu-și schimbă comportamentul erotic de-a lungul vieții, el doar capătă nuanțe sau este condiționat de partenere.