Cum au fost cea de-a treia și a patra zi la Bookfest 2012? „Very lame“, ar spune un coleg de-al meu prieten cu limba engleză de dimineața până seara. Și să vă explic de ce.
Cea de-a treia zi de Bookfest a fost dedicată copiilor – lansări de cărți pentru copii, reduceri speciale pentru ei, vedete invitate să îi distreze, copii care au cântat pentru publicul de târg, copii așezați pe jos, ca la șezătoare, povestind chestii…evenimente drăguțe de 1 iunie.
Unii expozanți au pierdut controlul asupra micilor musafiri, care cereau cărți gratis peste tot și nu se sfiau să inspecteze spațiile de depozitare. La alte standuri, grupurile de copii deveneau excesiv de zgomotoase și evenimentul era compromis. Evenimentul Itsy Bitsy ne-a spart timpanele și i-a speriat pe cei mai mici; poate Itsy și Bitsy urlă mai discret data viitoare. În alte locuri, vânzătorii nu erau capabili să spună „despre ce e cartea asta și de ce s-o cumpăr“…și lista poate continua.
Toți editorii ar trebui să își facă o notă pentru viitor: copiii sunt cei mai exigenți critici și trebuie să primească răspunsuri clare, corecte, la obiect. Trecem peste micii tupeiști, care fac exerciții de putere când nu-i vede profesoara. Marea masă a tinerimii române are nevoie de respect și de un discurs franc. Trimițându-i la plimbare, vă alungați cititorii, stimați editori.
Ziua de sâmbătă, așteptată de expozanți cu sufletele la gură. Sfintele moaște din portofele, infuzia de oxigen pentru plățile la tipografii, pentru salarii și altele. Și n-au fost dezamăgiți în privința numărului de vizitatori: câtă frunză și iarbă. Și la încasări s-au simțit mai bine, dar niciodată nu e prea bine pentru ei….
…Și a început duelul lansărilor și al urletelor în boxe. Asta este partea cu adevărat lame a fiecărui târg de carte. Încăpățânarea de a re-re-relansa titluri, de a ieși în evidență, de a eclipsa concurența care luptă cu aceleași arme. Și miza? Atragerea secției de geriatrie de la o boxă la alta; pentru că da, acesta este publicul lansărilor zbierate: bătrânii care vin dimineața în târg și mai pleacă seara.
Cei care urmăresc anumite titluri vin țintit, ascultă ce le place, iau ce le trebuie și pleacă mai departe. Dar ei sunt puțini. Lumea se adună ca la circ la standurile zgomotoase și trece impasibilă pe lângă locurile în care discursurile se țin pe ton mai potolit.
Aici avem și o problemă de organizare: doar două spații de evenimente în toate cele cinci pavilioane. Mai multe scene pentru evenimente cred că i-ar provoca pe editori să fie mai creativi. Pentru că nu e nici o șmecherie să pui două boxe în stand, să aduci vreo doi celebri și să te uiți cum se înghesuie lumea. Sunt curioasă care e rata furturilor la astfel de târguri, pentru că nu cred că expozanții pot urmări fiecare vizitator în aglomerație.