O lansare de carte care a ieșit din tiparele deja binecunoscute cu autor și doi critici care îl laudă: volumul de sonete Amor cortese. Ritmuri și rime trubadurice de Adrian Pârvu, lansat miercuri de editura Tracus Arte la Muzeul Literaturii Române. Muzică, versuri, discuții relaxate.
Volumul a fost prezentat de editorul Ioan Cristescu, prozatorul Ioan Groşan şi poetul Dan Mircea Cipariu. La fondul muzical excepţional au conlucrat flautistul Ionuţ Bogdan 
Ştefănescu şi chitaristul Cătălin Vlad. „A recitat din volum, într-un final entuziasmant, actorul Eusebiu Ştefănescu. A fost prezentă şi îndelung aplaudată Melania Ţucureanu, autoarea acuarelelor care ilustrează volumul. Lucrările originale au fost expuse, spre vânzare – şi s-au vândut, în bună parte!“, scrie Adrian Pârvu pe blogul său.
Acum, să dăm cuvântul criticii: „Pe Adrian Pârvu l-am cunoscut mai întîi în spaţiul virtual, dar m-am bucurat să-l câştig ca prieten în realitate, cu talentul, gingăşia şi umorul său care-l fac o prezenţă foarte plăcută. Ca poet, Adrian Pârvu, este un atipic debutant – abia în al şaselea deceniu al vieţii şi-a adunat poemele într-o carte! Primul lui volum, Poetul, vărul şi poporul, avea o structură curioasă, violent duală. Poemele celor două cicluri erau complet diferite ca intenţii şi mijloace. Puşi sub două heteronime, cei doi poeţi pe care îi aduna cartea ar putea lesne trece drept persoane diverse. Am scris atunci că, pur şi simplu, Adrian Pârvu e bivalent şi îşi lansează în explorarea sinelui două expediţii diferite în direcţii opuse dintre care una «la marginea incompatibilă a poporului său» iar alta spre sinele mistic. Dar surpriză! L-am descoperit foarte curând pe Adrian Pârvu parodistul, ce s-a impus îndată în Luceafărul de dimineaţă, şi acum pe sonetistul bine hârşit în ale prozodiei şi cu nelipsita doză de tandră ironie. Iată un poet tetravalent, cum e în chimie carbonul! Sfatul meu către cititori este să-l cunoască pe Adrian Pârvu cu toate faţetele sale pentru că astfel vor avea acces la o poezie de calitate şi la o personalitate foarte specială a literaturii de azi“, spune criticul literar Horia Gârbea.