Mircea Oprita | BookMag

SFmania 32
Ușa din dos a palatului

Un palat care se respectă are o intrare principală, cu porți largi și impunătoare, pe unde pătrunde „lumea bună, cu fruntea sus și cu pieptul scos înainte, așteptând eventual onorurile casei, sau comportându-se în așa fel încât să se vadă că ar fi oricând gata să le accepte; și o intrare secundară, pe unde circulă personalul de serviciu și invitații de rang mărunt, „tolerații, cei pe care știi că nu-i poți da când vrei afară, dar îi poți ține în holul de așteptare, sau, descoperind că se fofilează înăuntru, te poți face eventual că nu-i vezi.

SFmania 31
Bestseller. În Balkania?

Romanul recent al lui Dan Doboș, DemNet, a fost întâmpinat cu mult interes și simpatie atât de către fani, cât și de criticii specializați în discutarea genului SF.

SFmania 30
Măturica de praf

Despre cine nu-și cunoaște înaintașii cred că pe bună dreptate se zice că n-are cum să se cunoască nici pe sine însuși. În SF-ul nostru, riscul cel mare este să crezi fie că ești începător de serie și fericit producător prin surprindere al „oului de aur, fie că nu reprezinți chiar nimic, întrucât cei ce reprezintă „totul sunt autorii iviți în spațiul anglo-saxon. Asta, în cazul românilor care privesc doar dincolo de gard, chiar la foarte mare distanță de propria tradiție, prin urmare nu-i văd și nu-i pot lua în seamă, acesteia, reperele.

SFmania 29
Să ne amuzăm cu Kilgore Trout

În Encyclopédie de l’utopie, des voyages extraordinaires et de la science fiction de Pierre Versins există o fișă intitulată „Trout, Kilgore, unde „persoana cu acest nume este dată drept scriitor american, născut „probabil în 1902, autor a nu mai puțin de 65 de romane SF, cu o bibliografie recompusă din informațiile oferite de Kurt Vonnegut Jr. în propriile sale romane. Încă ezit între ipoteza că ilustrul enciclopedist va fi redactat informațiile din acest scurt articol ca pe o glumă (comentariile amuzate nu lipsesc nici din materialele dedicate unor autori veritabili sau unor sinteze tematice cât se poate de serioase) și perspectiva ca Versins să fi mușcat o momeală extrem de tentantă, luând personajul drept adevărat. Adevărat ca om și autor, vreau să spun, fiindcă el e întru totul verosimil ca personaj.

SFmania 28
Alt miraj european: Eurocon

Spuneam nu demult că o „cale a traducerilor a fost considerată pe bună dreptate (și încă mai este) importantă pentru ca SF-ul nostru să-și facă simțită prezența în spațiul internațional. Traducerile reprezintă de fapt cea mai fericită șansă pentru creația românească, întrucât pun sub ochii cititorului străin însăși opera. Într-o asemenea formulă, textele au ocazia de a-și etala ele însele specificul, sunetul propriu, valoarea literară (dacă o au) – și încă la modul cel mai direct, mijlocit doar de arta traducătorului. Asta nu înseamnă că n-aș admite și importanța unor vehicule para-textuale, a unor evenimente menite să țină publicul „în priză, să sprijine autorii și cărțile prin propria lor prezență, prin premii, prin alte soluții de tip promoțional. Esențial este, totuși, să nu confundăm creația cu focurile de artificii ce se țes în jurul ei ca spectacol și să recunoaștem corect că, furat de efecte specifice, spectacolul tinde adesea să funcționeze în sine, cu riscul de a neglija tocmai natura și esența actului de creație de la care se revendică.

SFmania 27
O arhitectură a controverselor

Întrucât, de regulă, nimic nu se face la modul pur gratuit, ci măcar în perspectiva unor beneficii comune, să vedem cam ce s-ar putea obține de pe urma asocierii sefiștilor. Cine citește (ori recitește) statutele asociațiilor ce s-au perindat prin scena fandomului românesc va întâlni cam aceleași lucruri frumoase și înscrise într-o largă generalitate, începând cu definirea grupării ca asociație cu personalitate juridică, neguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ și interesată în dezvoltarea unor proiecte comune, în țară și peste hotare. Nici în ce privește obiectivele ceva mai aplicate domeniului nostru n-am prea găsit diferențe de la un program la altul, toate emanând aceleași bune intenții și promisiuni ademenitoare, precum încurajarea producției specifice genului, editarea de reviste și buletine informative, organizarea unor tabere de creație, a unor convenții naționale urmate de delegări la manifestările internaționale ale genului, acordarea de premii pentru scrierile recente și pentru alte tipuri de lucrări artistice din domeniul anticipației.

SFmania 26
Asocieri: What for? Why not?

Mărturisesc că găsesc mereu amuzantă această formă de umor anglo-saxon în care întrebării „de ce? (rostită pe orice tonalitate, de la cea a simplei curiozități benigne până la inflexiunile iritate ce pregătesc lansarea unei contestări) i se răspunde tot printr-o întrebare, în mod deliberat deconcertantă: „de ce nu?. O asemenea replică deplasează discuția, nu neapărat în domeniul derizoriului, dar în orice caz spre un comic lejer unde cu greu mai încap îndârjiri partizane, chiar dacă subiectul le-ar invita în scenă. Și trebuie să admit că un motiv controversat cu bucurie în mediile preocupate de SF s-a dovedit a fi nu o dată cel al asociațiilor „de profil. Hai să le spunem deocamdată așa, fiindcă „de specialitate îmi pare un termen prea pretențios.

SFmania 25
Stația Europa

Impresionat de cantitatea scrierilor, de ritmul copleșitor al aparițiilor editoriale și de prestigiul unora dintre autorii americani, sefistul român a ajuns curând să considere spațiul anglo-saxon al genului drept maxim etalon valoric și de performanță, iar, în măsura în care scrie, să-și considere publicarea în Statele Unite drept ținta supremă la care poate năzui. Din când în când, câte o asemenea speranță se mai și împlinește, ca urmare a unor conjuncturi fericite, ori a unor străduințe proprii, poate nu întotdeauna compensatorii prin rezultatul efectiv față de energia cheltuită cu această promovare de orgoliu personal.

SFmania 24
De la motocentauri la zeppeline

Dacă primele antologii ale anticipației din România au avut drept scop depășirea unei crize de identitate a genului, evidențierea unor valori proprii (dintre cele pe care astăzi le putem numi deja „clasice) și a unui număr de autori merituoși, mulți dintre ei competitivi și în registrele „literaturii generale; dacă următoarele și-au propus să promoveze un cenaclu sau altul, ori să marcheze momentul unei schimbări de paradigmă generațională, culegerile de după 1990 intră în componența unui spectacol mai complex, întrucât însuși SF-ul nostru s-a complicat, lărgindu-și orizontul și diversificându-și formulele de expresie.

SFmania 23
La braconaj prin codru des

Raza de influență a antologiilor produse în cenacluri și tipărite conjunctural e mică. Ea s-a redus de fapt la fandom, între membrii căruia asemenea volume ajungeau prin bunăvoință și relații amicale, sau la o modestă distribuție locală. În ce privește culegerile de grup publicate prin edituri, este de presupus că tirajele vor fi fost mai mari, iar rețeaua de distribuție le difuza, dacă nu pretutindeni în țară, în tot cazul pe un teritoriu mai întins. N-avem date precise, fiindcă în anii ’80 editurile abandonaseră mai vechea obligație redacțională de a înscrie cifra tirajului în caseta tehnică a cărților publicate de ele. Putem totuși crede că edituri ca Albatros, Junimea, Editura Politică, Editura Științifică și Enciclopedică, unele dintre ele complet străine de fenomenul SF până atunci, ajunseseră să-l accepte tocmai din nevoia de a-și spori veniturile anuale prin cărți cu tiraj mare garantat.

SFmania 22
Instituția antologiei

În „curentul principal al literaturii române antologiile au fost și rămân pe mai departe rare comparativ cu fluxul editorial al creației curente. Ele și-au propus fie să panorameze întreaga arie de dezvoltare a unui gen, bunăoară cea a povestirii românești („de la origini până în prezent), precum o face mai vechea selecție a lui Mircea Zaciu publicată la Editura Dacia sub titlul Cu bilet circular, fie să oglindească inițiative culturale speciale, de mai restrânsă întindere, avându-și însă importanța lor ca momente distincte în evoluția literaturii contemporane: unul-două decenii de experiență creatoare, un cenaclu pregnant, o generație înnoită și înnoitoare ca obiective și artă literară. În toate aceste cazuri concepția antologatorului pare dominată de urgența „marii sinteze, material pentru o selecție riguroasă existând în suficientă măsură la îndemână, ori de voința de a impune conștiinței publice un moment „de cotitură din experiența vie a literelor românești.

SFmania 21
Cititorul nostru cel de toate zilele

Un articol publicat de Viorel Pîrligras în revista digitală Nautilus și reluat apoi pe propriul său blog se intitulează Statutul cititorului de SF. Artistul craiovean nu este singurul care în aceste momente se preocupă de caracterul și motivația cititorului specializat, dar îmi pare că interesul lui ține aici (spre deosebire de unele situații despre care o să vorbesc mai jos) de curiozitatea pură. O curiozitate ce tinde să-i lămurească propriile sentimente vizavi de această formă de literatură capabilă să adune în jurul ei și reacțiile așteptate de la cititorul obișnuit, dar și patimi mai greu de explicat prin criterii estetice.

Autor: Mircea Oprita