Îl știu pe Karim Rashid de unsprezece ani. I-am descoperit lucrările pe net și m-a fascinat povestea lui. Pe atunci lucram la revista The ONE și într-o ședință de sumar am anunțat pentru numărul următor un interviu cu el. Echipa m-a privit ușor neîncrezătoare, dar am depășit momentul :). I-am scris un mesaj și peste câteva zile am primit răspunsurile la întrebările mele. Mesajul lui începea cu ”Virginia, am răspuns la întrebările tale în timpul unei călătorii cu avionul…”. Interviul a avut succes, iar mai apoi m-am bucurat să văd cartea lui, Design Your Self, tradusă la editura Publica. Între timp, s-au familiarizat și românii cu lucrările sale – noroc cu hotelurile design din Grecia și Spania 🙂 – acum este și pentru ei un reper în design.
Dacă toate cărțile ar arăta ca aceasta, probabil s-ar vinde mai multe. Este un obiect de design în sine, care transformă lectura într-o sărbătoare a minții: citești, te bucuri de culori, de text, de atingerea hârtiei. Rashid îți spune să crezi în tine, să afli la ce eşti bun şi la ce nu eşti bun. ”Dacă nu eşti bun la ceva, nu îţi pierde timpul. Acceptă că nu eşti bun. Cred că este o tendinţă în educaţie de a încerca să învăţăm să fim buni la lucruri la care nu suntem. Eu cred că, de fapt, este exact pe dos. Cred că trebuie să exploatăm lucrurile la care suntem buni, pentru că suntem diferiţi unul de celălalt şi fiecare are ceva diferit prin care îşi contribuie la lumea înconjurătoare”, spunea el într-un interviu pentru Mediafax, când a venit în România, în 2008.
Pe 15 octombrie, Karim Rashid va fi din nou la București, unde va susține conferința How design will change the world. Aveți timp să vă luați cartea, iar ca să vă conving, iată un fragment în exclusivitate:
”Sexul ar trebui să fie ceva zilnic. Sexul este cea mai mare plăcere. Suntem născuți și crescuți să fim independenți, suntem chiar învățați să luptăm pentru independența noastră, și totuși jurămintele căsătoriei par să anuleze toate acestea. Doar pentru că te decizi să îți petreci restul vieții cu cineva nu înseamnă că ești brusc responsabil pentru el, că îi posezi în vreun fel, sau că îi poți spune ce să facă. Mie îmi place foarte mult să fac lucruri diverse împreună cu soția mea, dar dacă ea vrea să stea acasă și să picteze, nu văd de ce eu nu pot să ies — și ea la fel.
Cuplul perfect este acela în care două persoane își mențin independența, iar legătura dintre ei este iubirea. Ar trebui să depindem unul de celălalt. Independența este cheia unui pentru compasiune, companie, încurajare, sprijin și consolare, dar independența trebuie să predomine. Toate certurile pornesc de la acea pierdere a autonomiei, de la faptul că unul îl tratatează pe celălalt ca o parte a sine însuși și de la așteptările (adesea nerezonabile) pe care unul le are de la celălalt. Eu observ asta în jurul meu tot timpul. În majoritatea cuplurilor pe care le cunosc, unul trebuie mereu să îl controleze pe celălalt. Astfel de relații sunt deprimante. În mod convențional, se așteaptă de la tine să îți găsești „spiritul pereche“ și, chiar dacă nu îl găsești, să îți iei pe cineva cu care să trăiești până la sfârșitul vieții. Apoi se produce această împreunare în care cei doi încetează a mai fi indivizi și încep să confrunte lumea ca o singură entitate. În loc să vă deschideți experiențelor, vă reduceți experiențele la jumătate. Oamenii tind să se izoleze în astfel de relații, coconul se formează și ei socializează mai puțin (pentru că unul nu poate ieși fără celălalt, ei își diminuează, de asemenea, la jumătate șansele de a fi invitați) și devin frustrați. Această frustrare determină în cele din urmă o frustrare a unuia față de celălalt.
Când oamenii subliniază că o relație trebuie „muncită“ înseamnă a face mici compromisuri, a se asculta unul pe celălalt, a se bucura de compania celuilalt, a se antrena unul pe celălalt, a împărți, a crește, a conversa, a fi deschiși, a face lucruri pentru celălalt din proprie dorință, a face întotdeauna plăcere celuilalt. Totul este foarte sănătos și aduce satisfacție, dar totul trebuie să fie natural, fără măcar să faci un efort conștient. Dacă trebuie să petrecem nenumărate luni și ani încercând să trecem peste diferențe, înseamnă că ne irosim timpul reciproc. Nu ar trebui să o muncim — o relație ar trebui să fie lină.
O atitudine posesivă este ceva pervers. A iubi pe cineva înseamnă a-l lăsa să fie el înșuși, să îi permiți să-și trăiască viața, să facă ceea ce îl interesează și să își hrănească individualitatea, nu să îi puneți limite sau să fiți posesivi. Cheia este să îi oferiți încredere totală. Ziua în care veți realiza că nu posedați pe nimeni sau nimic — că sunteți aici pentru o scurtă perioadă de timp (suntem ființe trecătoare) — va fi ziua în care veți putea avea cu partenerul vostru și cu viața voastră o relație de succes și care vă împlinește.
În ceea ce privește sexul, ceva asemănător ar trebui să se întâmple, dar rar se întâmplă. De obicei, unul dintre cei doi tinde să preia controlul și sexul are loc atunci când și unde acesta decide. Când celălalt nu preia inițiativa, nu numai că își sacrifică propriile impulsuri, dar nu participă în mod egal în relație. Când unul preia poziția de control are loc o relație de dominație/
aservire, prin care „viața sexuală“ a cuplului devine formală și previzibilă. Când numai unul ia deciziile, nu există surprize. Amândoi ar trebui să ia deciziile și ei pot și ar trebui să fie imprevizibili, spontani și de moment.
Sexul bun se face în doi. Cel mai bun sex este acela când nu te gândești la tine, ci la cealaltă persoană. Totul are loc în minte și se referă la a face plăcere celuilalt. Este atât de simplu. Dacă fiecare s-ar concentra numai în a oferi plăcere celuilalt, nu ar trebui să fie probleme. Și, din acest motiv, este imperativ ca nu numai o persoană să aibă mereu controlul cu privire la unde (nu din
nou în pat!), ce (fiți deschiși și încercați ceva nou!) sau când (de ce trebuie să fie întotdeauna noaptea și când vasele au fost spălate?). În ceea ce privește „cine“, aceasta este, desigur, negociabil și, apropo de asta, nu vă fie teamă să vorbiți. Spuneți ce gândiți, ce vreți să sugerați de fapt, ce vă place, ce vreți sau care sunt fanteziile voastre. A avea fantezii este cel mai sănătos lucru pe care îl puteți face pentru viața voastră sexuală. Fanteziile sunt normale și necesare.
Eu aș încuraja pe toată lumea să aibă tot felul de fantezii și să se gândească la ele în timpul sexului. Nu vă fie teamă de ce gândește partenerul sau partenerii despre voi și invers. Sentimentul de vinovăție ucide pasiunea. Îți trec prin cap tot felul de fantezii când ești cu cineva. Derulați-vă fanteziile în timp real, poate fi incredibil de stimulant și erotic.
Eu creez mobilă, așa că la „unde“ mă gândesc tot timpul. Sexul este ceva complet diferit pe o canapea sau pe un fotoliu balansoar, pe un taburet sau un scaun de lemn tare. Atunci când creez mobilă mă gândesc întotdeauna că nu e doar pentru a sta sau așeza lucruri pe ea. Se pare că suntem aventuroși numai când suntem tineri și că încercăm locații originale doar când nu avem alternative. De ce? Când este ultima oară când ați făcut sex în cadă, în pădure, în mare sau pe bancheta mașinii? (Chiar dacă mașinile au devenit mult mai mici decât în anii 1970!) Și nu gândiți că trebuie neapărat să ieșiți din casă, fiți doar spontani, când și unde vă cuprinde dorința. Acum poate ați început să întrevedeți un alt motiv pentru care ar trebui sa renunțați la toate marginile ascuțite din casa voastră și să faceți ca toate suprafețele să fie moi, senzuale și îmbietoare.
Am avut mulți prieteni care tânjesc după sex în public și totuși rareori o fac, pentru că partenerului sau partenerei îi e teamă. Toată lumea ar trebui să încerce această experiență. Sexul ar trebui descoperit și experimentat oriunde (atâta vreme cât nu vă expuneți riscului de a fi arestați). Partida mea favorită de sex „în public“ a fost într-o bibliotecă publică (nu am fost prinși pentru că era în aripa cea mai puțin frecventată — arhitectură și design). Creați-vă locația!
Păstrați-vă mintea deschisă întotdeauna. Știți unde să trageți linia, și totul până acolo merită încercat. Cum spune proverbul, nu renunța înainte de a încerca. Lăsați la o parte inhibițiile. În sex, ca și în viață, trebuie să încercați totul, măcar o dată. Fiți precauți, dar aventuroși. Aveți grijă, dar lăsați-vă pradă pasiunii.
Desigur, e mai ușor de spus decât de făcut. Cu toții avem balastul nostru, iar modul în care am fost crescuți are o influență puternică asupra percepțiilor noastre. Modul în care putem trece peste ele este să simplificăm. Gândiți-vă la voi înșivă și la ce vă face plăcere. Dacă aveți un blocaj cu ceva, încercați să-l abordați, ideal mai întâi de unii singuri, și apoi cu cineva în care aveți încredere.
Eu i-am cumpărat odată prietenei mele de atunci un vibrator și o carte despre „cum să ai un orgasm“ și le-am lăsat la ea acasă, împreună cu niște flori și bomboane de ciocolată, și am plecat. Eu a trebuit să fiu deschis pentru a nu mă simți deranjat de circumstanțe, iar ea a trebuit să-l încerce mai întâi de una singură. A funcționat. Trebuie să-ți cunoști corpul și să îl știi bine înainte ca alții să poată să îți ofere plăcere. Întotdeauna e nevoie de doi.
Jucăriile sexuale sunt nemaipomenite și, chiar dacă nu sunt pentru voi, ar trebui să le încercați măcar o dată. Nu spuneți niciodată „nu“ la ceea ce nu cunoașteți. Eu creez acum astfel de jucării, la fel ca mulți alții. Aceasta au forme amuzante și sunt făcute din materiale interesante, în tot felul de mărimi și culori — și nu mai sunt limitate la magazine mici de specialitate. Acum le puteți găsi în multe locuri diferite și, dacă țineți să vă păstrați anonimatul, puteți găsi o mare varietate pe internet.
Jucăriile sexuale sunt atât de populare acum, încât apar din ce în ce mai mult în magazine sofisticate și respectabile, chiar magazine universale precum Selfridge’s în Londra, unde se găsește un sex shop care vinde orice, de la piese „grele“, la vibratoare personale miniaturale, faimoasele „Rabbit“ și „Pocket Rocket“. E o premieră că jucăriile sexuale au acum nume și mărci recunoscute. În fine, lucrurile se schimbă, astfel că într-o zi toți vom putea, fără tabuuri, să ne expunem jucăriile sexuale pe măsuța din sufragerie!
O spun din nou: îmbrățișați tehnologia! I-ați permis să intre în birourile, bucătăriile, mașinile, chiar și în buzunarele voastre, așa că de ce nu și în dormitor? Dacă există ceva care v-ar putea face viața mai bună și îmbuntăți experiența, de ce să nu profitați? De ce să așteptați chiar să v-o spună cineva? Deși nu vreau să par că promovez industria sexului în sine, este interesant de notat că aceasta reprezintă locul unde majoritatea noilor tehnologii sunt experimentate și dezvoltate. De la fotografie la înregistrările video personale la internet, industria sexului folosește mereu tehnologie de ultimă generație. Sunt, de asemenea, un susținător al filmelor cotate X. A-i urmări pe alții făcând sex are un surprinzător efect excitant aproape pentru toată lumea. Deși mulți nu admit asta, cu toții suntem în adâncurile noastre niște voyeuri. Putem învăța atât de multe de la aceste filme. Ne învață poziții, tehnici și înclinații. Dacă aveți o minte cu adevărat liberă, vă dați seama că sexul este primordial și una din cele mai mari plăceri în viață.
Sexul este cea mai mare plăcere pe care ne-o putem procura! Și constituie, de asemenea, un bun antrenament. De fapt, cu cât sunteți mai în formă, cu atât mai plăcut este sexul. Atunci când faceți sport în mod regulat, sunteți într-o formă mai bună, ceea ce nu numai că este excitant pentru celălalt, dar și pentru voi. Cu cât arătați mai bine, cu atât sunteți mai încrezători în voi înșivă. Ardeți aproximativ 300 de calorii într-o sesiune intensă de 45 de minute. Simțiți mușchii celuilalt, sudoarea, mișcați-vă, întoarceți-vă, împingeți, ridicați și faceți-o.
Sexul este absolut necesar. Sinapsele noastre sunt în permanență excitate și, deși nu putem să le dăm curs mereu (altfel nimeni nu ar mai face nimic), ar trebui să ne permitem să le ascultăm și să ne lăsăm conduși de impulsurile noastre. Sexul este epitomul intimității.
Sexul ar trebui să fie absolut spontan. Am cunoscut persoane care își programează timp pentru a face sex și, oricât de înspăimântător ar suna, e mai bine decât aceia care au niște vieți atât de ocupate, că uită de tot să mai facă sex. Cei care spun că fac sex doar o dată sau de două ori pe lună mă șochează. Sexul ar trebui să fie ceva cotidian.
În fine, sunt tentat să spun că monogamia nu e ceva natural, dar nu vreau să fiu ipocrit. Eu am o relație monogamă și sper să fiu fericit cu o relație monogamă dar, din nou, ar trebui să ne ținem mințile deschise pentru aranjamente alternative. Eu cred că suntem cu toții atrași de alții și că este o emoție și un instinct uman natural. Nu uitați că și partenerii multipli sau poligamia, la fel ca și bisexualitatea, sunt ceva natural. Din nou, aveți o minte deschisă și permiteți-i sexualității voastre să înflorească, să experimenteze și să fie liberă. Eu o numesc Karfree.
Atunci când iubești pe cineva, ultimul lucru pe care ar trebui să-l faci este să îl/o limitezi. Dacă soția mea ar dori să facă sex cu altcineva, nu ar trebui să își suprime acel impuls pentru că s-ar simți vinovată față de mine sau pentru că i-ar fi teamă să nu mă rănească. Nu ar trebui să îi fie frică să mi-o spună și, cel puțin, ar trebui să fim deschiși la astfel de posibilități. Nu m-am căsătorit cu ea pentru a nu-i permite să își trăiască viața la maximum.
Odată, acum mult timp, stăteam la niște prieteni — un cuplu căsătorit — și soțul mi-a spus la micul dejun că soția sa voia să se culce cu mine. Eu eram atras de ea, așa că am făcut-o. Nu a fost extraordinar, dar îmi amintesc că m-am gândit că poate așa trebuia să fie. M-am gândit că fusese ceva remarcabil că vorbiseră despre asta, că ea putuse să își exprime dorințele și că el putea să fie atât de înțelegător cu ea, chiar să o încurajeze.
Învățați să aveți încredere. Aveți încredere în voi și în partener. Aveți încredere că vă puteți împărtăși cele mai intime gânduri și dorințe și că ceilalți vor înțelege. Fiți deschiși la noi experiențe și deschideți drumul pentru ceilalți.”