Cea mai recentă apariție a editurii Cartea Românească este volumul Carte de identităţi. Mutaţii ale autobiograficului în proza românească de după 1989 semnat de Florina Pîrjol.
„Autoficţiunea este un bling-bling teoretic, ce-ţi ia ochii cu promisiunea – mereu încălcată – a unei sincerităţi pe care, în ciuda conştientizării dureroase a statutului de simulacru al lumii actuale, ne-o dorim cu toţii. Modelată de prezenţa tot mai agresivă a „adevărului” în discursul mediatic (urmărim reality-show-uri, mâncăm produsele „adevărate”, făcute „după reţeta de la 1920”, citim bloguri personale, vedem cum autorii coboară în stradă), lectura ficţiunii, şi mai ales a ego-ficţiunii, a început să semene cu o vânătoare de indicii, de dezvăluiri, de scandal.
Mi-aş dori ca, dincolo de lucrurile pe care le spune sau nu le spune, această carte să fie începutul unei reconsiderări – mai atentă, mai puţin fatalistă, mai puţin literaturocentristă, poate – a unui fenomen actual complex, greu de elucidat, pe care etichete precum mizerabilism, nombrilism, microrealism post-traumatic, literatură junk nu fac decât să-l arunce, pe nedrept, în coşul de gunoi al marginalităţii“, spune autoarea volumului.
„Florina Pîrjol are, dincolo de foarte buna ei situare în interiorul literaturii române postbelice, un real talent de critic literar. Judecata ei e matură, bazată pe un fundal cultural remarcabil. Apreciez că raza privirii critice înregistrează, în aria prozei tinere, foarte multe dintre cărţile apărute, dovedind, dincolo de profesionalism, pasiune pentru literatură. Şi asta chiar dacă, asemenea altor congeneri, şi ea prevede moartea acestei arte. E surprinzător pentru mine acest diagnostic tocmai pentru că vine din partea unei cunoscătoare rafinate a literaturii“, adaugă Andrei Bodiu.
Florina Pîrjol s-a născut pe 23 martie 1980, în Oneşti. În 2003 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, secţia română-engleză, cu o lucrare de licenţă despre metaficţiunile istoriografice în spaţiul postbelic românesc, iar în 2004 programul de studii aprofundate al aceleiaşi universităţi. În 2010 a devenit doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti. În perioada 2010-2013 a fost cercetător postdoctoral al aceleiaşi instituţii, pregătind o lucrare despre intersecţia dintre literatură şi gastronomie în spaţiul românesc. A fost redactor al revistelor Cultura, Observator cultural şi Time Out Bucureşti şi a lucrat ca traducător, consilier editorial, redactor şi PR manager la Editura Leda, Editura IBU Publishing şi Editura Trei. A publicat numeroase articole, interviuri şi eseuri în cele mai importante reviste culturale româneşti. Între 2008 şi 2009 a ţinut o rubrică la secţiunea de cultură a cotidianului România liberă. În 2007-2008 şi 2012 a susţinut seminarii la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti