de Virginia COSTESCHI
Test: la ce te gândești când auzi cuvântul colaborare? Probabil că la un grup de indivizi amabili care lucrează împreună. Wikinomics e cu totul altceva, susține că prin intermediul producției participative pot fi valorificate abilitățile umane, ingeniozitatea și inteligența mult mai eficient și rapid decât în orice alt mod.
Tradusă în 26 de limbi și nominalizată drept una dintre cele mai bune cărți de afaceri ale anului 2007 (pentru Premiul „Cartea anului“, Financial Times/Goldman Sachs) Wikinomics a devenit o lectură esențială pentru oamenii de afaceri de pretutindeni. Bazată pe un proiect de cercetare a cărui finanțare a ajuns la 9 milioane de dolari, cartea explică modul în care colaborarea în masă are loc nu numai în zona Wikipedia sau YouTube, ci și în cadrul companiilor care știu că trebuie să țină pasul cu tehnologia.
Autorii Don Tapscott și Anthony Williams explică nuanțele care activează conceptul de wikinomics și oferă povești fascinante despre modul în care comunitățile de oameni (atât cei plătiți cât și voluntarii) creează știri TV, stabilesc ordinea cromozomilor din ADN-ul uman, recompun melodiile lor favorite, creează programe, descoperă tratamente pentru anumite boli, editează texte școlare, inventează noi produse cosmetice și construiesc chiar motociclete.
Noua artă și știință numită wikinomics se bazează pe patru idei puternice: deschidere, colaborare, împărțire și acțiune globală. Pentru a inova și a reuși, noua colaborare în masă trebuie să devină parte din vocabularul și scenariul de acțiune al fiecărui lider. Însă, pentru managerii din orice industrie acest nou corn al abundenței, reprezentat de împărțirea informației și de extinderea colaborării, este atât antrenant, cât și alarmant. Când Jonathan Schwartz, CEO la Sun Microsystems a decis ca fiecare angajat să aibă blogul său, departamentul juridic și cel de resurse umane au explodat, pentru că exista riscul transmiterii către exterior a unor informații vitale pentru companie. Însă tot el a găsit o soluție simplă, care i-a împăcat și pe cerberii de la juridic și HR și pe angajați – un set de reguli de bun simț: „Nu faceți nimic stupid. Scrieți numai despre lucrurile pe care le cunoașteți. Nu uitați că trebuie să fie interesant.“ Gândirea de tip wikinomics asta înseamnă: un lider care să aibă încredere în delegarea controlului către alte persoane. Decizia lui Jonathan Schwartz a făcut ca în trei ani Sun să-și reconstruiască profilul de competitor puternic în industria IT.
Participanții care fac parte din comunitățile de producție bazate pe colaborare au diferite motivații de a se implica, de la distracție și altruism până la atragerea unui beneficiu direct. Regulile de funcționare ale unei astfel de comunități diferă de ierarhia corporatistă bazată pe comandă și control. Principiul fundamental este cel al autoorganizării. Cel mai mare impact îl are în zona de producere a informației ca bun (media, cultură, divertisment ș.a.), însă pot fi construite strategii viabile pentru absolut orice altă industrie. Wikinomics vă pune la dispoziție câteva instrumente importante pentru construirea unor comunități de producție bazate pe colaborare. Ideagorele explică modul în care piața de idei și de minți sclipitoare poate permite unor companii precum Procter & Gamble să formeze grupuri globale care reunesc talente și a căror dimensiune e de zece ori mai mare decât forța proprie de muncă. Principiile wikinomics pot fi aplicate atât la nivel micro într-o companie, ca un set de instrumente de branding intern – și sunt de zeci de ori mai ieftine decât orice sesiune de teambuilding, dar și la nivel macro, prin deschiderea către exterior și împărțirea informației.
Bestsellerul care arată întregii lumi puterea colaborării în masă vă arată cum să folosiți în propria afacere conceptul wikinomics.În orice domenii ați lucra și în orice departament, trebuie să aveți cartea aceasta la îndemână. Pe lângă ideile valoroase și progresiste pe care le conține, vă furnizează modele și strategii de reducere a unor costuri deloc mici.