Daniela Andreescu: Scrisul ca întâmplare

Daniela Andreescu: Scrisul ca întâmplare

Pentru a scrie, ca și pentru a trăi, orice moment e bun, orice loc e favorabil. Scrisul este acum pentru mine o modalitate de a fi prezentă la experienţele vieţii personale și profesionale și într-un registru creativ. Un fel de proces de ascultare şi redare a ritmului şi armoniilor pe care le compun ideile, în cuvinte și imagini. Pentru a scrie ceva despre, să zicem, o floare am nevoie să las mintea liberă să se simtă privită de acea floare. Pentru a scrie ceva despre și pentru oameni, am nevoie să înțeleg dincolo de obișnuințele mentale și emoționale învățate.

Creativitatea îmi pare mai curând un fel de a fi, un stil de viaţă interioară care are ca spațiu de desfășurare vastitatea minții. Am început să-l descopăr, cu mirare şi nesfârşită curiozitate, acum câţiva ani. Începeam un nou parcurs de formare profesională, ca şi coach şi facilitator pentru dezvoltare personală. Apăruseră și călătorii în ţări neașteptate. Participam la evenimente profesionale, de exemplu un seminar de medicină informaţională şi energetică, în Brazilia, o conferință internațională de Buddhism și neuroștiințe, în Franța, sau un curs de meditație, în Nepal.

Primul text pe care l-am scris “mi s-a întâmplat” în 2009, când eram voluntară la un institut Buddhist din Italia.

Au urmat textele inspirate de interacţiuni și experienţe interioare trăite cu ocazia călătoriilor şi momentelor de meditaţie şi reflecție. Multe din textele tip poezie care au apărut în prima carte, The Gift of Now, au fost scrise în caietul de notiţe, pe genunchi, într-o sala de meditaţie, alături de alţi două sute de studenţi, în timpul unui curs de meditație în Nepal.

 Sunt și texte pe care „le văd” privind pur şi simplu orizontul, în zare, de la fereastra apartamentului în care locuiesc sau din curtea de la ţară. Am început să înțeleg că pentru a explora viaţa, cu potenţialul ei creativ interior, sau bogăţia lumii exterioare, nu e nevoie de călătorii spectaculoase. Nici să treci prin contexte de viaţă ieşite din comun. E nevoie doar de atenţie alertă, de o prezenţă cât mai conştientă. Altfel spus, disponibilitatea și încrederea de a privi, a trăi și a asculta deschis, fără prejudecăți, oamenii şi lumea.

Deşi multe din textele scrise până acum ar putea primi eticheta de poezie sau literatură, nu mă consider scriitoare. Cărțile pe care le ofer cititorului sunt un punct de plecare pentru propriile lui descoperiri pe drumul dezvoltării personale și evoluției ca om. O invitație la explorarea propriei creativităţi în sensul de flexibilitate mentală, curiozitate activă, explorare a interiorităţii fără încorsetările date de obişnuinţe şi rutina sensurilor deja ştiute.

Scrisul este pentru mine un fel de conversaţie cu cititorul. Cred că a citi creativ este la fel de incitant ca scrisul creativ. Cititorul poate deveni „co-autor” prin gândurile, sentimentele, trăirile pe care le descoperă în propria minte citind cu atenția alertă, extinsă, fără judecată, moment de moment. Scriu pentru cititori care doresc să-şi cultive flexibilitatea mentală și echilibrul emoțional. Pentru cei curioşi să exploreze propria interioritate într-un fel care să-i ghideze către descoperiri noi şi, la fel de important, către acţiuni creative, care să favorizeze o viaţă mai senină, într-o mai mare măsură liberă de condiţionări. Sau de convenţii, literare ori de alt fel.

Scrisul, ca şi viaţa, se poate întâmpla oriunde, iar biroul poate fi orice loc unde îmi pot pune laptopul sau foaia de hârtie. Când mă aşez în faţa laptopului, este doar pentru a transcrie textul pe care îl am deja finalizat în minte. Uneori urmează un desen sau o pictură, la care m-au inspirat textele scrise. Alteori sursa de inspirație pentru text este câte o imagine, fotografie sau desen. De aceea n-aş spune că am un loc anume destinat scrisului sau creativităţii. Se întamplă însă ca uneori să-l aleg, atunci când spațiul e generos, pentru a susține starea de atenție, deschidere și libertate interioară.

Până acum, cărţile „mi s-au întâmplat”, în sensul că la un moment dat le-am văzut în faţa ochiului minţii ca şi obiect, cu texte, imagini, aranjare în pagină, totul „gata”. Ca şi cum ele ar fi existat deja undeva în universul minții, iar eu nu aveam altceva de făcut decât să le ofer materialitatea lumii tangibile. Nu e vorba de ceva misterios sau lucruri speciale, ci doar de capacitatea minţii non-conștiente de a găsi structuri şi sensuri noi, de a construi… realităţi. Fiecare moment şi loc poate fi propice inspiraţiei, important este să-mi ofer răgazul de a mă opri din „a face” şi a asculta. Singurul tabiet pe care îl am legat de scris este de altfel un „tabiet de viaţă”:  să-mi amintesc a trăi cu atenţia conştientă, extinsă, prezentă, fără judecată.

Cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat scriind este a-mi permite libertatea de a asculta, fără cenzuri legate de bine/rău, frumos/urât, interesant/plicticos. Cu atenţie, curiozitate şi bucuria descoperirii „însoțesc” apoi textele care se conturează pe măsură ce scriu. Mă gândesc uneori că undeva în minte există un fel de algoritm care determina rezultatele acestui proces. Parcă acest algoritm rearanjează structurile, fără ca eu să intervin, ca într-un caleidoscop. Mi se pare că muzica interioară pe care o creează cuvintele este ceea ce stimulează şi alimentează creativitatea, nu neapărat subiectele.

A scrie este o artă a descoperirii, poate în primul rând a descoperirii propriilor credinţe, dincolo de ceea ce de obicei ne imaginăm că ar fi lucrurile care ne definesc, gândurile şi trăirile pe care le experimentăm în conjuncturile vieţii de zi cu zi. Dacă ar fi să fac o recomandare celor care aspiră către creaţia literară, sau artistică în general, ar fi să-și cucerească propriul spaţiu interior de libertate. Fără atașamente și crispări, fără dorinţe sau temeri legate de recunoaștere, laude sau critici, succes sau esec. Un spațiu de libertate în care nu încape decât energia jocului, a bucuriei, curiozităţii şi descoperirii. O libertate ale cărei singure graniţe sunt limitările, provizorii, ale propriei minţi.

***

Daniela Andreescu, life coach, a scris până acum volumele Sub Pomul de ScorțișoarăCum traversezi un curcubeuConversații cu tine și The Gift of Now (în limba engleză), publicate la Editura Herald în Colecția Arta schimbării.

Cărţile sale sunt concepute ca îndrumar de dezvoltare personală, având drept scop antrenarea atenţiei, a flexibilităţii mental-emoţionale şi conştienţei în comunicare şi relaţionare. Oferindu-ţi minute de răgaz, clipe de reconectare cu sinele prin imagini şi cuvinte, te ajută să te descoperi şi (re)construieşti. Sunt lecturi meditaţie-studiu, de ţinut aproape, parteneri profunzi ai unei schimbări în mai bine.

Imagini din arhiva personală
Back to top