Am avut privilegiul de a vorbi în timpul pandemiei cu Dr. Edith Eva Eger, supraviețuitoare a Holocaustului, psihoterapeut și autoarea cărții Alegerea, tradusă la Pandora M.
E o coincidență drăguță că facem interviul pentru cea mai mare librărie online din România, iar numele dumneavoastră dinaintea căsătoriei era tot Elefant.
Da, așa e. Știți că am făcut balet și numele meu era Elefant. Nu puteam scăpa de el. Am luat apoi numele soțului, Eger. În Ungaria este un oraș cu acest nume, arhiepiscopul trăiește la Eger.
Ați spus într-un interviu că ați avut educația europeană clasică și la 14 ani puteați discuta despre interpretarea viselor a lui Freud, fiind fascinată de conceptul de subconștient și de mecanismele minții. Credeți că aceste cunoștințe v-au ajutat să rezistați la Auschwitz?
Da, pentru că nu puteam controla circumstanțele exterioare, nu știam ce ni se va întâmpla. Când făceam un duș, nu știam dacă vom primi apă sau gaz. De aceea și oamenii de azi sunt frustrați, pentru că nu știu ce va fi mâine, iar acesta nu este stres, este distres. Lucrez foarte mult acum pentru a ajuta oamenii să-și găsească puterea interioară, pentru că niciun nazist nu mi-a putut înfrânge spiritul. Despre asta veți citi în cea de-a doua mea carte, cum am găsit o cale de a supraviețui nelăsând dușmanul să mă copleșească, pe mine și spiritul meu. Dacă avem putere interioară, se schimbă totul, cum ne purtăm și cum reacționăm.
Nimeni nu-ți poate lua ce ai în minte – acestea au fost cuvintele mamei dumneavoastră și poate fi motto-ul vieții oricui, pentru că este un mare adevăr despre noi. Dar ce au însemnat la Auschwitz, cum v-au încurajat, cum v-au dat speranță?
M-au îmbărbătat, mama a avut dreptate. Aveam mintea mea și o aveam pe sora mea. A trebuit să ne încredințăm una alteia și să formăm o familie de prizoniere, pentru că dacă erai doar pentru tine, nu rezistai. Mama mi-a transmis credința că niciodată, indiferent de situație, nu trebuie să renunț, că ceea ce se întâmplă e temporar. Așa că îmi spuneam ”Dacă supraviețuiesc azi, mâine îmi voi vedea iubitul.” Acest mâine mi-a devenit prieten bun. Nu putem schimba trecutul, dacă nu-l lăsăm în urmă rămânem prizonierii lui. Trăiesc în prezent, am trecut prin valea umbrelor, cum spune Biblia, dar nu am rămas blocată acolo. La 92 de ani sunt tânără, pentru că gândesc așa.
Da, v-am auzit spunând că trebuie să fii în vârstă ca să fii tânăr.
Așa este. Trebuie să fii în vârstă ca să fii tânăr, dar nu tânăr și necopt. Nu te îndrăgosti, căci îndrăgostirea e un extaz chimic, pe care îl poți obține și din ciocolată. Iubire înseamnă să te dedici altcuiva. Atunci ne aveam unii pe alții, la fel este și acum. Sper ca perioada asta să ne apropie, să ne întărească, în ciuda diferențelor.
După război, ați decis că dacă veți trăi, nu o veți face cu ură. A fost o decizie extraordinară, care v-a luat timp, energie, efort și cred că a fost cea mai grea luptă a vieții dumneavoastră să iertați și să iubiți din nou. Spuneți-ne despre acea perioadă.
Când am început să lucrez cu mine, mi-am dat seama că trebuie să mă întorc la Auschwitz, să mă duc acolo și să îmi revendic inocența. Trebuia să fac asta personal și atunci i-am spus terapeutului meu să stea cu mine, să nu mă lase să mă ridic, pentru că avea probleme reale cu furia. Astăzi vă spun că nu puteți ierta dacă nu treceți prin furie. Nu acoperiți usturoiul cu ciocolată, n-are gust bun. Trebuie să treceți prin furie, dar nu rămâneți blocați acolo. Eu asta am făcut. Dar când am întrebat-o pe sora mea, care a fost acolo cu mine, dacă vrea să mă însoțească, mi-a răspuns că sunt nebună, masochistă și că ea nu vrea să aibă de-a face cu asta. Oamenii răspund diferit la situații. Dar eu – și vă spun doar ce gândesc eu, nu vorbesc în numele altcuiva – nu am timp să urăsc, pentru că dacă aș urî, nu aș mai avea bucuria și pasiunea de a trăi. Și vreau să am o viață cu iubire, bucurie și pasiune.
Da.
Ungurii spun că în viață ai nevoie de trei lucruri: iubire, bucurie și pasiune, al treilea e foarte important pentru mine. Iar iubirea nu e ceea ce simțim, ci ceea ce facem. Ne dedicăm altora, căutăm să fim o familie. Și asta fac eu, încerc să unesc oamenii, să fie uniți, nu antagonici. Încerc să ăi fac să scape de mentalitatea ”noi și ceilalți”. Este un Hitler în fiecare dintre noi, dar și bunătate și gentilețe. Și trebuie să avem grijă de noi, nu este narcisism. E important să te iubești, căci nu poți iubi pe altcineva dacă nu te iubești pe tine. Nu poți dărui ceea ce nu ai.
Într-adevăr.
Iubește-te, pentru că nu o să mai fie cineva ca tine. Ești unică, singulară, un diamant.
În Alegerea ne spuneți despre cele trei întâlniri cu Joseph Mengele: cea de la triajul făcut la sosirea în lagăr, dansul pentru el și momentul în care v-a chemat în birou. Cred că scena în care dansați pentru el este una dintre cele mai puternice din carte, pentru că atunci v-ați dat seama că vă e milă de el, pentru că el ca torționar avea mai puțin decât dvs. ca prizonieră.
Am închis ochii și mi-am imaginat că sunt pe scena Operei din Budapesta și dansez în Romeo și Julieta. Azi lucrez cu femei abuzate sexual, iar una dintre ele mi-a zis: ”Nu știu cum să vă povestesc, dvs. ați fost la Auschwitz…”. ȘI i-am spus: ”În Auschwitz eu îmi cunoșteam dușmanul. Într-un abuz sexual tu ești mai mult prizonieră decât am fost eu în lagăr, eu îmi știam inamicul, dar cele mai multe abuzuri sexuale vin din partea cuiva din familie”. Nu trebuie să ne gândim decât cum găsim libertatea. Vrei răzbunare, ochi pentru ochi, dar e important să știi că iertarea e un dar pe care ți-l faci, nu mai porți povara durerii și poți să te duci să dansezi, să te bucuri, să trăiești cu pasiune, Îmi place să fiu un model pentru tineri, să nu ia droguri, să rămână la școală, să meargă la medic, cum am făcut eu. Dintotdeauna mi-a plăcut să vorbesc cu tinerii, să le fiu inspirație.
Ați avut o legătură specială cu Victor Frankl, un alt supraviețuitor al Holocaustului.
Sunt licențiată în logoterapie, iar cartea mea reprezintă vocea feminină a celei scrise de Victor Frankl. El era deja medic când a ajuns în Auschwitz, iar eu eram o adolescentă de 16 ani, îndrăgostită. Eram în perioade diferite ale vieții.
Dar ați împărtășit o legătură specială și ați avut o îndelungă corespondență.
Extraordinară. Așa m-am licențiat în logoterapie și folosesc azi abordarea existențialistă în psihoterapie, sunt psiholog clinician și profesor de psihiatrie clinică la USCS Medical School. Îi învăț pe rezidenții în psihiatrie să nu trateze jalea cu medicamente. Pentru că jelim mai ales ce nu s-a întâmplat decât ce s-a întâmplat. În noua mea carte vorbesc despre nepoata mea, care m-a rugat să îi cumpăr o rochie ca să meargă la cursuri de dans. Când am ajuns acasă am început să plâng din senin și nu mi-am dat seama de ce plâng. Mai târziu am știut că nu am plâns pentru că i-am cumpărat rochia, ci pentru că eu nu am fost niciodată la dans. Asta este munca mea. Revizităm locurile în care ai fost și îmi spui ce s-a întâmplat de parcă ai urmări scena în prezent, apoi ne deplasăm din întuneric către lumină. Îi spun mișcare de evoluție, în loc de revoluție. E o călătorie.
E o călătorie, într-adevăr. Aveți origini ungurești și evreiești – cum întrețineți legătura cu Ungaria și cu rădăcinile ebraice?
Inima și sufletul meu au fost dintotdeauna ungurești. Când merg în Ungaria nu mă opresc din mâncat, îmi plac foarte mult csabai (cârnați), gulașul, preparatele din ficat. Sunt mândră de sângele meu unguresc, unguroaicele sunt foarte înțelepte, știu să gătească pentru soții lor și sunt puternice. Originea mea evreiască…tata a fost prizonier în Rusia, în timpul Primului Război Mondial, așa că nu a pus mare preț pe religie. Cumpăra șuncă, venea acasă și îmi dădea să mănânc, iar mama nu îl lăsa, pentru că avea o casă kosher. Într-o astfel de casă am crescut. Dar sunt o evreică mândră de originea sa, căci strămoșii mei au supraviețuit, nu au renunțat, iar eu port asta în sângele meu și sunt onorată. Mă supără antisemitismul, chiar și cel de azi. Americanii nu trebuie să uite că Albert Einstein, evreul german, a venit aici și a ajutat țara să țină piept nemților. Aș vrea să opresc ura și să împrăștii iubirea, pentru că aceasta este soluția. Iubirea. O relație de iubire e profundă, eu întotdeauna le spun femeilor să se mărite cu cel mai bun prieten, căsătorește-te cu egalul tău, mai degrabă decât să te îndrăgostești vremelnic. Acum mulți ani mi-am luat și licenîa în sexologie, nu știam nimic despre sexualitatea umană, așa că am învățat și chiar și astăzi discut cu pacienții despre comunicare. În special tinerilor le spun să nu ajungă în dormitor prea repede, să comunice mai întâi. Îmi place să cred că viața are etape, iar eu acum, la 92 de ani, sunt mai tânără decât eram acum mulți ani, pentru că am o gândire tinerească, dar nu exaltată.
Ce mesaj aveți pentru cititorii dumneavoastră din România?
Aș vrea să le spun că Dumnezeu ne-a făcut unici. Nimeni nu poate face lucrurile așa cum le faci tu. Amintește-ți că iubirea de sine începe cu tine. Fii un părinte bun pentru tine, pentru că dialogul interior, modul în care vorbești cu tine dimineața, poate să îți facă ziua bună sau proastă. Nu spune ”da, dar…”, spune ”da, și…”, pentru că tu controlezi ce gândești, ce simți și cum te porți. Când vrei să spui ceva, întreabă-te dacă e bun, important, necesar și dacă nu e bun, nu spune. Fii bun, îmi place omul bun, îmi place bunătatea și o practic cât de mult pot. Chiar și când discut cu un băiat care e membru al White Supremacy Group și declară că o să omoare toți evreii; îi spun doar trei cuvinte: ”Spune-mi mai multe!”. Pentru că iubirea înseamnă timp. Le-aș spune românilor să petreacă timp cu ei înșiși și să fie atenți la ce-i preocupă, pentru că ceea ce gândești, creezi. Dacă te gândești la frică, îți creezi mai multă. Iar frica și iubirea nu coexistă. Dacă ți-e frică, nu ai iubire. E important: nu te-ai născut cu frică, judecată, le-ai învățat. În Minneapolis un polițist și-a ținut genunchiul pe ceafa unui om de culoare și l-a ucis. Din păcate, ăsta este rasism, nu ne-am născut cu el, l-am învățat. Așa că găsește-l pe Hitler din tine, găsește-l pe judecătorul din tine și vezi cum conștientizezi că te-ai născut bun, cu iubire și bucurie. Americanii spun ”Dumnezeu nu face rebuturi.” Îmi place, asta spun tinerii. Nu ești un rebut, eși un om bun, generos. Iubirea de sine e grijă de sine. Așa că poți deveni un părinte bun pentru tine, nu aștepta să te facă altcineva fericit. Nimeni nu te face fericit, tu faci asta. Cere ce-ți dorești. În căsnicie trebuie să înveți cum să dăruiești, să primești și să accepți diferențele; învață să negociezi și să faci compromisuri. Nu fi un dictator, ci un lider înțelept.
Cuvinte extraordinare.
Îi învăț pe oameni cum să nu divorțeze așa curând. În America oamenii adesea divorțează prea repede. Dacă un bărbat pune mâna pe tine, îndepărtează-te, pentru că altfel nu te va lua în serios. Dacă te lovește, scapă de el. Lucram acum mulți ani cu femei din adăposturi familiale. Femeile abuzate de soți nu trebuie să rămână cu ei și nici să-și lase copiii să asiste la conflicte, nu e un mediu sănătos. Mereu am fost de partea copilului, să-l protejez de părinții care nu-i asigurau un mediu sănătos. Copiii au nevoie să știe că lumea e un loc sigur și o căsnicie fericită e ideală pentru ei.
Dr. Eger, vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru noi astăzi și vă doresc multe zile fericite, pline de bucurie și mulți prieteni alături.
Mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze.