Am așteptat trei zile înainte de a mă apuca să scriu despre prima ediție a Galei Industriei de Carte din România – Bun de Tipar. Primele sentimente au fost un soi de melanj din care m-am ferit să extrag ceva, de teamă să nu emit judecăți greșite.
Mai întâi, m-a stăpânit bucuria de a fi asistat la un eveniment care celebrează excelența în publishing, organizat de două doamne care cred că au intrat în istorie cu această inițiativă: 
Oana Boca și Oana Gruenwald. Știu cât au muncit pentru această gală, știu cât de greu le-a fost, știu ce presiuni au suportat și știu că au rezistat eroic tuturor dificultăților. Au tremurat până în ultima clipă a galei că lucrurile n-or să fie așa cum și-au dorit, dar eforturile le-au fost răsplătite cu un eveniment frumos. Mi-ar fi plăcut să le văd pe scenă, la final, primind reverențele industriei de carte.
Apoi, am trăit amărăciunea că deși au fost aduși laolaltă, la o celebrare a cărții și făuritorilor ei, oamenii din industrie nu s-au înfrânat din a fi orgolioși, frustrați, aroganți, superficiali și infatuați. Poate că latura mai puțin luminoasă a naturii umane iese la iveală atunci când e vorba de o competiție între cei mai buni. Dar trebuie să învățăm să pierdem cu eleganță și să ne promitem, măcar interior, că data viitoare va fi mai bine. Măcar din ambiția de a păstra o imagine publică decentă.
Și de aici apar îndoieli și întrebări, cele mai multe retorice. De ce un scriitor care a capitalizat imagine într-o altă zonă artistică este văzut mai prost decât un scriitor de casă editorială? De ce, având evidența ratingului TV la anumite emisiuni așa-zis populare, ne încăpățânăm să credem că românii se dau în vânt după autori grei și eseuri prețioase? De ce uităm că marile edituri au dat lovitura în vânzări tot cu autori populari, ori cu volume construite din piese publicate anterior în reviste și ziare? De ce mediul virtual e în continuare indigest pentru industria noastră de carte? De ce editurile se feresc să recurgă la marketing și comunicare pentru a-și promova titlurile (pentru că, în 2012, numărul editurilor care au un om dedicat promovării este infim)? Într-o lume construită drept și frumos, ei ar trebui să fie primii care să ne spună povești de vânzări pentru produsele lor. La modul ideal, fiecare carte e un cufăr de frumusețe, de înțelepciune, de creativitate, de inspirație și nu merită să fie izolată pe rafturi prăfuite, lângă săpun, detergent și biscuiți ieftini.
A fost o primă ediție a unui eveniment care va deveni tradiție și va sărbători profesioniștii și titlurile cele mai bune. Micile stângăcii din timpul galei – salvate sau mascate cu grație de Irina Păcurariu – sau dinaintea ei – au fost uitate la final, când atmosfera era încărcată de bucurie și optimism. Bucurie pentru câștigători și organizatori – una peste alta, a ieșit bine! Și optimism pentru că știm că ediția următoare va fi mai bună!