Lansare colecție Biblioteca românească

Editura Paralela 45 a lansat la Bookfest la ora 18:30, colecția Biblioteca românească ce cuprinde: volumul de ”Antologie de poezie 1982-2007” de Mariana Codrut, ”Aur de iederă” de George Vulturescu, ”Sau dincoace de Stynx” de Liviu Georgescu. Invitați au fost: Ion Bogdan Lefter, Bogdan Crețu, Mariana Codruț

Antologie de poezie 1982-2007

”Când a început să citească Mariana Codruț, am tresărit deodată. Până atunci cuvintele curgeau uniforme pe lângă ureche. Am auzit, uluit, Poezia. Avem mulți poeți foarte buni în Romania, dar care nu reușesc să atingă sufletul publicului. Mariana Codruț este naturală, nu se dă mare și transmite, lucru rar, o emoție reală și puternică. În seara respectivă numai ea a reușit să emoționeze cu adevărat publicul. Sala a amuțit, electrizată. A trecut un înger, vorba lui Cehov. Până acum este tratată, din inerție, ca o poetă de planul doi.” Emil Brumaru

Aur și iederă

Văd negru
negru ca lutul din valea nămoloasă a satului meu
Tireac, în care cad mâţişorii răchitelor de pe maluri,
negru precum în oglinzile acoperite cu ştergări din
casa mortului Ioan, unde stau pitite cele o mie de
imagini ale lui Dumnezeu fugind printre lăstărişuri
cu o mie de pui pe care îi mută lupoaica în dinţi
dintr-o văgăună în alta

Smintit, fac şi eu asta: mut cuvintele dintr-un
poem în altul: unele pentru ochiul orb,
altele pentru cel care vede.
(Dacă voi uita vreodată ochii lupoaicei
orb voi fi)
Pentru că sunt doi ochi în fiecare om
unul care vede şi unul care nu are încredere în ceea ce vede
aşa cum spun înţelepţii şi Carl Sandburg care a văzut
doi Chrişti pe Golgotă: `unul era pe cruce,
altul în gloată. Unul avea piroanele înfipte în palme,
altul degetele ţepene pe un ciocan bătând cuie`

George Vulturescu

Văd negru
negru ca lutul din valea nămoloasă a satului meu
Tireac, în care cad mâţişorii răchitelor de pe maluri,
negru precum în oglinzile acoperite cu ştergări din
casa mortului Ioan, unde stau pitite cele o mie de
imagini ale lui Dumnezeu fugind printre lăstărişuri
cu o mie de pui pe care îi mută lupoaica în dinţi
dintr-o văgăună în alta

Smintit, fac şi eu asta: mut cuvintele dintr-un
poem în altul: unele pentru ochiul orb,
altele pentru cel care vede.
(Dacă voi uita vreodată ochii lupoaicei
orb voi fi)
Pentru că sunt doi ochi în fiecare om
unul care vede şi unul care nu are încredere în ceea ce vede
aşa cum spun înţelepţii şi Carl Sandburg care a văzut
doi Chrişti pe Golgotă: `unul era pe cruce,
altul în gloată. Unul avea piroanele înfipte în palme,
altul degetele ţepene pe un ciocan bătând cuie`

George Vulturescu

Back to top