La standul editurii Humanitas de la Bookfest au avut loc duminică lansările volumelor Scene din viaţa campestră şi Rime despre viaţă şi moarte. Invitaţi au fost: Cezar Paul Bădescu, Ioana Pârvulescu, Denisa Comănescu, Cristian Teodorescu.
Scriitorul nominalizat la premiul Nobel creează personaje din oameni obişnuiţi, un mare scriitor, nu te provoacă la intrigi poliţiste, creează poveşti clasice. Rime despre viaţă și moarte, o carte cu foarte mult umor, pe care ar trebui să o citească orice scriitor. Scene din viaţa campestră este o carte cu tristeţe şi cu strălucire în acelaşi timp.
În cele opt povestiri ce alcătuiesc volumul Scene din viaţa campestră, drumurile şi destinele personajelor se întâlnesc, întreţesând o naraţiune de complexitate romanescă. Amos Oz aduce la lumină dramele şi speranţele unei umanităţi în ale cărei trăsături ne recunoaştem fiecare chipul.
Într-un Tel Aviv măcinat de nesiguranţă, în Rime despre viaţă şi moarte, un scriitor e invitat la un eveniment literar organizat cu prilejul apariţiei celui mai recent roman al său. Plictisit de laudele sforăitoare pe care i le aduc gazda evenimentului şi criticii, scriitorul dă frâu liber imaginaţiei şi îi transformă pe cei prezenţi în sală în personaje ale unui roman improvizat, virtual, care se desfăşoară în paralel cu realitatea imediată. O chelneriţă voluptuoasă, un adolescent timid cu aspiraţii poetice, o femeie între două vârste însetată de cultură, o tânără frumoasă, dar timidă şi lipsită de şarm, un funcţionar bolnav care a câştigat la loterie, un bărbat în vârstă rămas fără slujbă, care locuieşte împreună cu mama sa într-o fostă spălătorie, un poet căzut în uitare, toţi contribuie, cu poveştile lor, la desăvârşirea unei opere nescrise, al cărei autor ajunge să se întrebe, orgolios, dacă nu cumva oamenii pe care îi întâlneşte la tot pasul nu trăiesc decât pentru a-i servi drept sursă de inspiraţie. Însă, pe măsură ce povestirea prinde viaţă, creatorul pierde controlul asupra lumii pe care o credea a lui, conflictele şi întâmplările imaginate încep să prindă lustrul adevărului, iar autorul se vede prins într-o intrigă ne prevăzută: dar dacă evenimentele şi replicile sunt, de fapt, reale, iar scriitorul doar înregistrează, purtând faimoasa oglindă stendhaliană de-a lungul propriului drum?