Probabil ați auzit de el sau chiar ați gustat absint, licoarea poeților francezi de acum mai bine de un secol. Principalul ingredient al său este anasonul. O plantă aromatică specială, cu o istorie dramatică și amuzantă, în același timp. Pitagora îl recomanda drept tratament pentru epilepsie, iar câteva sute de ani mai târziu, anasonul era (prin secolul al XIV-lea) atât de valoros, încât din taxele de import pentru el a fost reparat Podul Londrei. Anasonul este strâns înrudit cu mărarul, chimenul, coriandrul şi feniculul (în limba Hindi feniculul şi anasonul au acelaşi nume), fiind recunoscut ca medicament şi condiment încă de acum 3.500 de ani la egipteni şi apoi la romani. În Imperiul Roman era cultivat în regiunea Toscanei şi era utilizat cu preponderență de aristrocrație,după festinurile tradiţionale ale patricienilor, pentru efectele sale calmante asupra sistemului digestiv. Dioscorides şi Pliniu cel Bătrân amintesc în lucrările lor de această plantă. În Europa Centrală ajunge în secolul al IX-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, care a promulgat reglementări clare privind speciile ce pot fi cultivate în incinta mănăstirilor sau de clasele nobiliare, precizând plantele şi condimentele ce pot fi utilizate în hrana oamenilor şi animalelor.
Forma vegetativă de utilizare: Spre deosebire de fenicul, care este o plantă perenă, spontană, anasonul este o plantă de cultură anuală. Cei mai mari producători de fenicul şi 
anason sunt Siria şi India, urmate de departe de China, Maroc, Egipt şi Turcia. Feniculul este folosit în cantităţi mari pentru aromarea hranei animalelor, dar și pentru igienizarea adăposturilor acestora, deoarece mirosul său alungă insectele. Planta are o înălţime de 60 de cm, inflorescenţa este formată din umbrele de culoare albă, iar seminţele în formă de seceră, de 2-5 mm lungime, în funcţie de zona geografică, sunt verzi sau maronii după uscare.
Recoltarea se recomandă să se facă seara sau dimineaţa devreme, când plantele sunt încă înrouate. Sunt utilizate seminţele bine uscate ca atare sau măcinate, în diferite scopuri, alimentare sau medicinale. Genurile de anason spaniol sunt cele mai mari şi conţin circa 3% ulei de anason, fiind cele mai utilizate în domeniul farmaceutic, spre deosebire de cele ruseşti sau germane care sunt mai închise la culoare şi sunt folosite pentru extracţia uleiurilor volatile în scopuri industriale.
De la fenicul se folosesc, în afara seminţelor, frunzele verzi pentru asezonarea ouălor, maionezelor, a preparatelor de pește, iar bulbii proaspeţi, cunoscuţi sub numele de bulbi florentini, mult mai aromaţi şi mai dulci decât seminţele, sunt folosiţi în alimentaţie ca legume, în stare proaspătă sau gătite sub diferite forme (ţinuţi pe grătar sub formă feliată timp de 10 minute sunt o garnitură delicată la peste sau cărnuri uşoare). În ţările anglo-saxone feniculul este folosit pentru murarea legumelor de toamnă.
Efecte terapeutice: Principalul compus chimic din anason şi din fenicul este anetolul (90%), un compus aromatic ce se găseşte larg răspândit în natură la toate uleiurile volatile. Este cel care dă aroma specifică anasonului şi feniculului dar şi anasonului chinezesc. Din punct de vedere chimic, anetolul este un ester aromatic nesaturat. Are efect carminativ, coleretic şi colagog, stimulând secreţia biliară şi reducând balonarea, colicile şi flatulenţa, fiind şi un puternic antimicrobian şi acţionând asupra drojdiilor şi mucegaiurilor. Are de asemenea un efect pectoral, reducând tusea şi contribuind la eliminarea mucusului din căile respiratorii superioare. Are efecte analgezice şi chiar hipnotice. Deoarece uleiurile sale esenţiale provoacă paralizia musculaturii la insecte este folosit împotriva paraziţilor, pentru distrugerea ţânţarilor şi a larvelor de ţânţari. Anisaldehida, un produs ce însoţeşte anetolul în uleiurile esenţiale este chiar de 14 ori mai puternică decât alte substanţe chimice în combaterea paraziţilor externi (mai ales dacă sunt folosite fumigaţiile). Cunoscut încă din vremea Romei (i se spunea”iarba văzului”), pentru calităţile sale în îmbunătățirea vederii, feniculul boabe, dar mai ales extractul din bulbul sau rădăcina de fenicul, își arată eficiența pentru limpezirea vederii. Seminţele de fenicul s-au dovedit eficiente în tratamentul glaucomului.
Indicaţii de utilizare: În industria alimentară este folosit la fabricarea băuturilor alcoolice specifice (rachiul de anason, lichiorul de anason, absintul), în produsele de igiena orală, în patiseria de calitate şi în scopul prevenirii dezvoltării mucegaiurilor, fiind un excelent conservant pentru diverse produse alimentare uscate. Se produc anual circa 8 tone de ulei de anason în Europa şi 400 de tone de ulei de anason chinezesc, aceste cifre demonstrând valoarea comercială a acestui produs , atât ca agent de gust cât şi ca îndulcitor, anetolul fiind de 13 ori mai dulce decât zahărul. Deoarece este un precursor ieftin al PMA (para-metoxi-amfetamina) este utilizat în laboratoare clandestine pentru fabricarea amfetaninelor.
Precauțiuni: Se va folosi cu prudenţă (uneori este chiar contraindicat), atunci când există afecţiuni ale tubului digestiv (gastrite, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite acute şi cronice). Deoarece în cantităţi ridicate anetolul este uşor toxic şi iritant se va folosi pe perioade scurte.