„Cafeaua trebuie să fie neagră ca noaptea, tare ca moartea, dar dulce ca iubirea“, spune un vechi proverb turcesc. La începuturi era consumată doar la curțile princiare și în saloanele cele mai alese din Europa. De-a lungul secolelor, mulți scriitori celebri și-au declarat pasiunea pentru licoarea neagră ca noaptea, despre care trebuie să știți că era preparată altfel decât o facem noi azi. În secolele XVIII – XIX cafeaua considerată bună era aceea fiartă câteva ore la foc mic; imaginați-vă tăria acelei licori!
Despre Voltaire se spunea că bea cam 50 de cești de cafea pe zi, iar Jean Jacques Rousseau scria unei iubite cât de mult îi place mirosul de cafea proaspăt măcinată. Arthur Conan Doyle și personajul său favorit Sherlock Holmes erau dependenți de cafea. Anthony Trollope se trezea în fiecare dimineață la ora 5.00 și își bea cafeaua înainte de a scrie timp de trei ore, după care se ducea la slujba sa de la poștă. Edgar Allan Poe bea litri întregi de cafea pe zi, iar Georges Simenon a scris un roman în trei zile, susținut de numeroase căni de cafea. Lui Beethoven îi plăcea cafeaua tare, iar Johann Sebastian Bach a dedicat sonata BMV 211 virtuților cafelei.
Dintre toți, probabil că Balzac era cel mai mare fan al cafelei. Scria 16 ore pe zi având alături o ceașcă generoasă de cafea și chiar a dedicat licorii întunecate un eseu, The Pleasures and Pains of Coffee. A susținut că a băut peste 50.000 de cești de cafea de-a lungul vieții; poate că de aceea a fost atât de prolific (a scris o sută de romane) sau poate de aceea a murit la 51 de ani. Știm cu siguranță că literatura universală este atât de bogată și de frumoasă și grație cafelei.
Coffea arabica şi Coffea robusta, originare din Yemen şi Etiopia, Ţara, se cultivă ]n prezent ]n Brazilia, Vietnam, Columbia, Uganda, Venezuela, Thailanda ș.a. Consumul boabelor de cafea se presupune că ar fi început în îndepărtata dezvoltare a culturii umane, încă în perioada de pastoralism, când oamenii erau culegători ai hranei. Prima relatare apare în secolul al IX-lea, sub formă de legendă, din Etiopia, când animalele ierbivore au consumat boabe de cafea, iar păstorii le-au urmat exemplul.
Prima referire scrisă apare la arabi (mănăstirile sufite din Yemen şi sudul Arabiei) care au făcut din boabele prăjite o băutură ce îi ajuta să lucreze o perioadă mai lungă, această inovaţie fiind preluată de egipteni, apoi de turci şi mai târziu de europeni (Veneţia a fost centrul de import iniţial, de unde s-a răspândit în Italia, Olanda, Marea Britanie şi Franța). În Austria şi Polonia cafeaua a ajuns după asediul Vienei de la 1683, când a fost capturată o cantitate importantă de cafea de la trupele de ieniceri turci.
Copacul de cafea arabica are 1-1,5 metri înălţime şi ajunge la maturitate după 7 ani. Tolerează temperaturile scăzute, dar nu rezistă la îngheţ. Florile de culoare albă, pură, cu miros de iasomie, se transformă în boabe roşii care sunt culese la maturitate prin scuturare directă. În anumite regiuni cum ar fi Insula Java, copacii sunt plantaţi pe parcursul întregului an, astfel că şi recoltarea se face continuu. Varietatea robusta, deşi nu are calităţile varietăţii arabica, este mai rezistentă la boli şi intemperii şi este preferată în zone cum ar fi Brazilia. De altfel, această țară este liderul producătorilor de cafea, urmată de Vietnam şi Columbia, cele trei state producând mai mult de 50 % din totalul producţiei mondiale (peste 7 milioane de tone/an). Boabele verzi de cafea vândute în ultimii ani au reprezentat, ca valoare, a doua marfă pe piaţa internaţională, după petrol. Iniţial cultivarea cafelei se efectua în zone calde dar cu multă umbră, arborele de cafea fiind un consumator puternic de apă din sol; acum se preferă spaţiile deschise, puternic insolate, însă cu consumuri importante de apă şi pesticide pentru tratamente. Organizaţiile ecologiste luptă în momentul actual pentru revenirea la creşterea tradiţională mai puţin poluantă şi pentru sol şi pentru produsul final, boabele de cafea organice. Consumul moderat de cafea are ca efect: creșterea atenţiei si a performanţelor de memorie, scăderea riscului afecţiunilor cardiace, creşterea performanţelor fizice și a puterii musculare, optimizarea funcţiilor hepatice.
Indicaţii de utilizare: Înainte de utilizare boabele verzi de cafea sunt prăjite la 200 grade Celsius, până când amidonul conţinut este caramelizat în zaharuri simple, iar culoarea lor devine maro închis sau chiar neagră, dacă prăjirea continuă, reducându-se la zero concentraţia zaharurilor în boabe. În timpul prăjirii se reduc, de asemenea, uleiurile aromatice şi cafeina, iar după 200 de grade apar mutaţii ale uleiurilor esenţiale, cu formarea altor uleiuri (cafeolul, responsabil de aroma şi gustul cafelei). Tot din boabele verzi se produce, prin extracţia cafeinei cu solvenţi organici sau apă, cafeaua decafeinată.
Consumul de cafea are astăzi raţiuni etice, spirituale şi nutriţionale.
Efectele terapeutice: Cafeaua conţine peste 1.000 de substanţe chimice, unele cu rol benefic în sănătatea consumatorilor, altele însă nu. Substanțele chimice cu rol benefic sunt polifenolii şi terpenoizii, care rămân după decafeinizare în boabele de cafea şi contribuie la prevenirea sau reducerea unor maladii importante legate de sistemul arterio-venos. 
Terpenoizii sunt grăsimi esenţiale care pot creşte nivelul lipoproteinelor din sânge. Filtrarea cafelei după preparare, prin filtru de hârtie, reduce acest inconvenient. Cafeina este componenta principală a boabelor de cafea. Concentraţia acesteia poate varia în funcţie de marca de cafea şi de felul cum a fost pregătită: (185 mg cafeină – espesso; 150 mg cafeină – cafea obişnuită; 70 mg cafeină – cafea instant; 3 mg cafeină – cafea decofeinizată). Referitor la cafeaua instant, aceasta ar fi fost inventată de americani imediat după cel De-al Doilea Război Mondial, când imensele fabrici de penicilină și streptomicină ce foloseau tehnici de uscare în vid au trecut la industria alimentară și au produs diverse bunuri printre care și acest tip de cafea cu aromă și gust plăcut, dar și cu dizolvare rapidă.
Au fost consemnate studii privind efectul cafelei asupra îmbunătățirii memoriei imediate şi a efectului antidepresiv în cazul consumului de trei cafele zilnic (235 mg cafeină /zi). Prin cafeină se blochează efectul inhibitor al adenozinei asupra dopaminei (opiaceu metabolic cu efect euforic) din celulele sistemului nervos central. Se poate explica astfel, parțial, efectul reconfortant al unei cafele în pauzele de relaxare. Din această cauză, cam 10 % din consumatorii moderaţi de cafea (până la 235 mg cafeină) au prezentat depresie şi anxietate când au renunţat la cafea.
Precauțiuni în utilizare: Cafeaua ce conţine cafeină nu poate fi indicată tuturor, putând produce migrene, aritmii, tulburări ale somnului etc.