Acestea sunt cărțile mele de suflet, cu amendamentul că eu nu cred în suflet. Avem creier și sex, ce să mai facem și cu sufletul? Apendicele ăsta sclifosit ne mai lipsea.
1. Antologia orășelului Spoon River, de Edgar Lee Masters (nimic de adăugat)
2. Los perros románticos, de Roberto Bolaño (câini romantici, nu pisici pozitiviste)
3. Bartleby@Co, de Enrique Vila-Matas (Totul e literatură)
4. Darul lui Humboldt, de Saul Bellow (Poezia semnează cecuri în alb)
5. Nimic, de Mircea Cărtărescu (cea mai bună carte de poezie a douămiismului)
6. d great coman, de Dan Coman (consacrarea unei realități prin poezie)
7. Rayuela, de Julio Cortázar (consacrarea unei realități -poetice, prin excelență – prin roman)
8. Cartea neliniștirii, de Fernando Pessoa (hohotul universal de râs)
9. Extincție, de Thomas Bernhard (Demolarea ororilor: biserica, familia, finanțele)
10. Molloy, de Samuel Beckett (Marea demolare)