Editura TREI publică în premieră în România – Cartea Roşie (The Red Book, Liber Novus) de C. G.Jung. Cartea conţine ilustraţiile color ale autorului, are un format special (30×40 cm), 404 pagini şi se va găsi în librării de la 1 septembrie 2011.
„Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieţii mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esenţiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar nişte completări şi lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce ţâşnise în acei ani din inconştient şi mai întâi mă inundase, mă copleşise. A fost materia primordială pentru opera unei vieţi”, spunea C. G. Jung în 1957, referindu-se la deceniile când a lucrat la Cartea Roşie, din 1914 până în 1930.
Din 1962 s-a ştiut într-un cerc larg de existenţa Cărţii Roşii a lui C.G. Jung. Însă abia odată cu ediţia prezentă ea este, în cele din urmă, accesibilă unui public mai mare. Geneza sa, descrisă de Jung în Amintiri, vise, reflecţii, a reprezentat subiectul a numeroase discuţii în literatura secundară de specialitate.
Anul 1913 a fost crucial în viaţa lui Jung. El a început un experiment cu sine însuşi, care a devenit cunoscut drept „confruntarea cu inconştientul“ şi a durat până în 1930. În timpul acestui experiment, a elaborat o tehnică pentru „a ajunge la baza proceselor sale interioare“, „pentru a traduce emoţiile în imagini“ şi „pentru a sesiza fantasmele care acţionau… «subteran»“. Mai târziu a numit această metodă „imaginaţie activă“. Mai întâi, a înregistrat aceste fantasme în Cărţile Negre. Apoi şi-a revizuit textele, a adăugat câteva reflecţii şi le-a copiat cu un scris caligrafiat într-o carte numită Liber Novus, legată în piele roşie şi însoţită de propriile lui desene. A fost cunoscută mereu drept Cartea Roşie.
Jung a împărtăşit experienţele sale interioare soţiei şi altor persoane apropiate. În 1925 a discutat despre dezvoltarea lui personală şi profesională într-o serie de seminare la Clubul Psihologic din Zürich, în care a menţionat şi metoda imaginaţiei active. Dincolo de acest cadru, Jung păstra însă tăcerea. De exemplu, copiii săi nu fuseseră informaţi despre acest experiment cu sine însuşi şi nu sesizaseră nimic neobişnuit. În mod clar, i-ar fi fost dificil să le explice ce se întâmpla. Era deja un semn de favoare dacă îi permitea unuia dintre copii să îl privească scriind sau pictând. Astfel, pentru descendenţii lui Jung, Cartea Roşie a fost întotdeauna înconjurată de o aură de mister.
Tema globală a cărţii este modul în care Jung și-a recâștigat sufletul și a depășit boala contemporană a alienării spirituale. În cele din urmă, a realizat acest lucru permiţând renașterea unei noi imagini a lui Dumnezeu în sufletul lui și construind o nouă perspectivă asupra lumii sub forma unei cosmologii psihologice și teologice. Liber Novus prezintă prototipul concepţiei lui Jung despre procesul de individuaţie, despre care el susţine că este o formă universală a dezvoltării psihice individuale. Chiar Liber Novus se poate înţelege, pe de o parte, ca ilustrând procesul individuaţiei lui Jung și, pe de altă parte, ca fiind elaborarea acestui proces într-o schemă psihologică generală.
La începutul cărţii, Jung își regăsește sufletul și pornește apoi într-o secvenţă de aventuri fantastice, care alcătuiesc naraţiunea ulterioară. Realizează că până atunci a servit spiritul vremii, caracterizat prin utilitate și valoare. Pe lângă acesta, exista un spirit al profunzimilor, care conducea la lucrurile ce ţineau de suflet. În termenii amintirilor biografice de mai târziu ale lui Jung, spiritul vremii corespunde personalităţii nr. 1 și spiritul profunzimilor corespunde personalităţii nr. 2. Prin urmare, această perioadă poate fi văzută ca o întoarcere la valorile personalităţii nr. 2.
Cu toate că se ştie de peste 80 de ani de existenţa ei, Cartea Roşie nu a fost niciodată publicată şi nici nu a fost pusă la dispoziţie publicului jungian larg, discipolilor şi succesorilor lui Jung.
Publicarea Cărţii Roşii ne dă posibilitatea unei noi epoci în înţelegerea scrierilor lui Jung. Ne oferă o deschidere unică spre modul în care şi-a recuperat sufletul şi a constituit o psihologie. Ar putea să fie cea mai influenţa scriere, nepublicată până în prezent, din istoria psihologiei.
Acest facsimil al Cărţii Roşii revelează nu numai o minte extraordinară în acţiune, ci şi mâna unui înzestrat artist şi caligraf. Presărate printre mai bine de două sute de pagini ilustrate extrem de atrăgător, găsim picturi ale căror influenţe se întind din Europa, Orientul Mijlociu şi Orientul Îndepărtat, până la arta naivă a lumii noi.
Cartea Roşie este, precum Cartea orelor lucrată de mână în Evul Mediu, unică. Atât în privinţa locului ei în cadrul dezvoltării lui Jung, cât şi ca operă de artă, publicarea ei marchează o mare cotitură.
Există puţine lucrări nepublicate care au exercitat deja asemenea efecte extinse asupra istoriei intelectuale şi sociale a secolului XX ca Liber Novus (Cartea Nouă) sau Cartea Roşie.
Mai multe informaţii aflaţi aici.